Am putea spune că astfel trecut-a gloria pământească a imperiului stăpânit cândva de familia Czell. Desigur, berea se face în același loc ca la 1892, la o aruncătură de băț de ruinele din imagine – care aparțin, cred, fostei fabricii de spirt a aceleiași familii.
Mi-aș dori ca spațiul verde rămas la poalele noului rezidențial ridicat spre frustrarea locuitorilor din blocurile de vizavi să devină într-un viitor nu prea îndepărtat un mic parc în jurul acestei ruine. Arborii există deja. Poate ar mai merge un șir de-a lungul zidului ăla de penitenciar? Și și un gard drăguț de lemn, niște alei pietruite, poate o fântână arteziană și un spațiu de joacă pentru copii? Cer prea mult? Parcul Czell?
Sic transit gloria mundi, într-adevăr.
Blogul de sub Tâmpa 