Am dat astăzi peste această pagină de facebook (Brașovul de altădată) – are și un site care se numește la fel, și nu știu exact ce simt. E un amestec de fascinație – că putem vedea momente din viața orașului într-o formă animată – cu reținere și neliniște – ca și cum s-ar tulbura ceva sacru. N-am inteligența necesară pentru a explica mai bine acest mix din categoria „putem, dar oare ar trebui?”
Restaurarea filmelor vechi – prin colorizare profesionistă și ajustarea frame-rate-ului – mi s-a părut un mod fantastic de a crea punți între prezentul nostru și o lume care nu era alb-neagră și se mișca la viteze haioase. Animarea acestor cărți poștale și fotografii cu Brașovul vechi folosind așa-zisa inteligență artificială îmi lasă acea stranie impresia menționată la început.
Cred că toți ne dorim să fi existat mai multe filmări cu Brașovul de la începutul secolului XX și din perioada interbelică, iar această încercare vrea să umple dorul și să dea și mai multă viață imaginilor statice. Din punctul meu de vedere, sufletul acestor fotografii erau însăși privirile și scenele înghețate în timp, care lăsau fiecărui privitor libertatea imaginației.
Blogul de sub Tâmpa 