Astăzi am aflat de la istoricul Cătălin Avramescu că România a intrat în al Doilea Război Mondial și a participat la atacul contra Uniunii Sovietici din motive rasiale. Iată mai jos una dintre postările de pe pagina lui de Facebook (are o serie întreagă în jurul decorării veteranului Vasile Banu de președintele Nicușor Dan cu prilejul zilei naționale), în care răstoarnă tot ceea ce credeam că știam, și anume că România a atacat URSS ca răspuns la agresiunea din 1940, când sovieticii au ocupat Basarabia și Bucovina de Nord.
Au săvârșit trupe ale Armatei Românei crime de război în timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Răspunsul, fără echivoc, este, din păcate, da. Oricine afirmă altfel este la fel de lipsit de onestitate ca și istoricul Avramescu. Avem o istorie dificilă, în care bunicii și strămoșii generației de azi s-au trezit că toate principiile și credințele lor sunt puse la încercare și combătute pe frontul celui mai devastator conflict militar din istoria lumii, trase în toate direcțiile de sentimentul pur uman și de datoria față de țară, de ordine de luptă și de ordine care subminau atât umanitatea cât și bruma de onoare militară la care mai puteau spera să existe în războiul total.
Tragedia soldaților și a civililor prinși în această vâltoare a distrugerii merită, după atâția ani, o abordare lucidă, mai ales când vine vorba de prezentarea evenimentelor într-un spațiu public oricum deja polarizat. Orice altceva înseamnă propagandă, nu demers istoric.
Ceea ce face istoricul Cătălin Avramescu în postările sale nu este nici demers istoric, nici abordare lucidă. Se miră la o poză în care moș Banu apare cu un MP-40, armă pe care o rezumă parșiv ca exclusivistă trupelor SS și „intens folosită în Holocaust” (ea fiind, de fapt, armă de bază pentru întreaga armată germană, folosită inclusiv de trupele române și alți aliați). Intenția sa este clară și nedemnă, nu avem de-a face cu eroarea necunoașterii. După rescrierea motivelor pentru care „au fost trimiși peste Prut indivizi precum acel Ion Vasile Banu”, trendul continuă cu prezentarea distorsionată a unei alte informații. Întrebarea, natural, se pune: ce altceva mai este pe dos în relatările istoricului Avramescu?
Totuși, am parcurs postările sale cu gândul că voi afla poate și care sunt crimele de război comise de indezirabilul decorat Vasile Banu și camarazii săi din Regimentul 89 Infanterie Brașov. Acest regiment, laolaltă cu alte patru regimente, compuneau Divizia 13 Infanterie Ploiești. Am aflat cel mult de la istoricul Avramescu că această Divizie a fost în zona Odessei în timpul masacrului din octombrie 1941. Detalii cu privirea la activitatea ei, zero.
Războiul e o treabă murdară, iar istoricii – Avramescu este, conform descrierii de pe facebook, și profesor la Universitatea București – Facultatea de Științe Politice – ar trebui să fie lumini care să ghideze oamenii prin această lume a infernului, nu să contribuie la prelungirea întunericului și a urii.
Din păcate, postările acestui istoric sunt la același nivel cu delirul unui nea Fane în birtul favorit.
Blogul de sub Tâmpa 