Cinci spre şase dimineaţă. Mai spre iunie. Prea puţine maşini în faţa blocului, doar sirena de la uzină să spargă pentru un minut liniştea dimineţii. Fereastra de lemn deschis uşor pentru ca aerul dimineţii să intre în cameră şi jaluzelele vechi încă trase peste geam. Eu jos, pe covorul meu verde cu iz de câmp … Continuă lectura Ceva de care mi-e dor →

Azi când veneam de la examen, erau în parcarea de lângă Clarisa (un chioşc în Noua), câţiva băieţi care se jucau "Castel". "I-a uite bă, încă n-au murit jocurile copilăriei mele", îmi zic. Seara, pe la 8, m-am întins în pat cu gândul să dorm un pic (sunt recent trezit) şi aveam geamul la cameră … Continuă lectura Încă se mai joacă ăştia mici… →