Vă prezint în continuare patru momente definitorii ale lui Ion Milu din timpul zborurilor în cel de-al Doilea Război Mondial plus un montaj video spectaculos drept omagiu.
Pe 6 iulie 1943 îl ghidează spre sol, de la 600 de metri altitudine, prin radio, pe comandorul Flotilei 1 Vânătoare, Mihai „Leu” Romanescu, al cărui motor luase foc și îi umpluse carlinga de fum. La aterizare, din cauza șocului și a fumului, Romanescu a leșinat. Milu a aterizat lângă el și l-a scos din avionul fumegând.
Pe 16 august 1943 intră în istorie cu cinci victorii aeriene în aceeași zi. A doborât două bombardiere B-8 și trei avioane IL-2. Este cel mai mare numar de victorii aeriene obținut de un pilot român într-o singură zi. Din păcate, satisfacția reușitei a fost de scurtă durată întrucât a primit o veste teribilă. Nevasta sa, cu care era însurat din 1930, murise cu o lună în urmă. Șansele ca fiica lor să rămână orfană erau și mai mari acuma, dar talentul și norocul l-au ajutat să supraviețuiască războiului.
Pe 30 august 1943 a primit cea mai înaltă distincție militară românească: Ordinul „Mihai Viteazul” Clasa a III-a.
Pe 8 august 1944, Milu participă la o nouă luptă de proporții contra americanilor. 18 vânători ai Grupului 9, conduși de Cantacuzino au ieșit la inamic. Milu reușește să doboare un P-38 (era al doilea P-38 și al patrulea avion american în total). Imediat a observat un grup de 40 de Mustang-uri năpustindu-se asupra Grupului. A dat alarma și a încercat să ia măsuri de evadare dar comenzile avionului nu mai răspundeau. Și-a dislocat umărul stâng când a deschis carlinga pentru a se parașuta și și-a fracturat piciorul stâng. A fost recuperat mai târziu în cursul aceleiași zile la un spital din Doicești.
Blogul de sub Tâmpa 