Cu fiecare decembrie se simte o apăsare tot mai mare. Ce știam odată, că sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru libertate, pare a păli odată cu trecerea anilor. În fapt, e vorba despre cunoaștere. Ajungem să cunoaștem ce s-a întâmplat atunci. Cei mai mari știau de mult ce a fost în decembrie 1989, noi, ăștia mai tineri, abia de câțiva ani am început să conștientizăm că „Revoluţia” n-a fost. Şi din această cauză, an de an, frustrarea a ceea ce s-a întâmplat atunci este într-o continuă creştere.
În urma a mii de oameni, civili şi soldaţi, ucişi, a rămas zâmbetul macabru al unuia pentru care regimul lui Nicolae Ceaşuşescu „nu a a avut nimic de-a face cu comunismul ştiinţific” şi că românii n-ar trebui să urască prea mult comunismul şi comuniştii din cauza asta. Să fii spus asta celor ce au înroşit cu sângele lor fierbinte străzile Timişoarei, Clujului, Sibiului, Braşovului, Bucureştiului şi a altor oraşe. Dar nu, acum e bine. FSN-ul ne-a învăţat ce e „aia” libertate şi cu ce se mănâncă. Şi am mâncat şi mâncat din ea până am ajuns nişte obezi prea plini de noi şi de „libertate”, incapabili să-şi suflece mânecile, să-i ia de guler pe cei responsabili şi să-i întrebe: „unde morţii voştri e libertatea noastră? ce-aţi făcut cu viaţa noastră?”.
sursa foto: www.revolutie.ro
Blogul de sub Tâmpa 
Eram naivi la revoluție. Foarte naivi. Atât de naivi încât îl scuipam între ochi pe Brucan când emitea previziunea lui – dovedit ca fiind optimistă – cu cei 20 de ani.
si al altor…