Concluzia e că-mi bag puţa în el campionat european. Fotbalul în sine a căzut de mult pe locul doi pe lista priorităţilor UEFA, aşa că nu ştiu de ce mă aşteptam ca la meciu’ ăsta de debut să văd altceva decât acelaşi căcat atent preparat de forul conducător. Stadion acoperit pen’ că afară plouă? Eş’ nebun? În ’94, când am jucat cu elveţienii la Detroit, era mare şmecherie să joci fotbal pe un stadion cu acoperiş retractabil. Era o experienţă din aia exotică. Acum eşti prost dacă n-ai unu’ din ăsta. Fotbaliatorii viitorului or să ceară penalty dacă simt că-i atinge vreun strop de ploaie în careu.
Apoi, fotbalu’ în sine şi-a pierdut şi el din bărbaţia şi gentlemania de odinioară. Polonezii fac 1-0, apoi un tip de-al grecilor, Papadopoulos (îi vom spune Papi de acum în colo) parcă-l cheamă, săracu’, e făcut pe neveu cu două cartonaşe galbene. Adică i se dă roşu, adică grecii rămân în 10 oameni. Tristuţ. Băiatu’ încearcă să-i bată un obraz la domn’ arbitru, dar acesta, un spaniol parcă, e de neclintit în decizia lui total anapoda. No, păi sare Papi cu un polonez la cap, ăla cade zicând că Papi i-a dat cu cotul şi arbitru’ îi dă galben. Pe reluare se vede clar că a fost un duel ca-ntre bărbaţi, doar că polonezul a făcut repede o schimbare de sex. Apoi, trece un polonez mingea de Papi după care se împiedică şi cade singur, iar vina lu’ Papi ea că a fost acolo şi l-a atins pe polonez cu mâinile când acesta deja simţea gustul ierbii din Sera Naţioanală din Varşovia. Al doilea galben şi Papi, fundaşul grec, e pa. Dacă a văzut că arbitru’ nu-l bagă în seamă, a încercat măcar la un polonez să găsească înţelegere. Ceva de genu’, bă coa’e, dacă tot mi-a dat ăsta roşu, măcar fi băiat şi zi-mi mie că recunoşti că n-a fost nimic la faza aia. Reacţia polonezului? Nu ştiu (ridică din umeri), fra’, arbitrul şi-a dorit mai mult victoria.
Grecii au avut şi-un penalty neacordat în prima repriză. Au avut dup-aia şi unu’ acordat în second half, dar portarul polonezilor, Tyton, care-mi apără şi mie poarta lu’ Roda Kerkrade la PES 2010, parează penalty-ul. Înainte de asta grecii reuşiseră să egaleze aşa în 10 oameni şi m-am bucurat şi eu cu ei. Am zis că, pana mea, ţin cu ei pen’ că ţara lor se desfiinţează şi măcar la fotbal să se bucure.
Blogul de sub Tâmpa 