Ignorarea istoriei poate avea una din aceste două consecinţe: se repetă, sau se dărâmă. O să delirez un pic pe tema celei din urmă consecinţe, dat fiind că recent turnurile bisericilor fortificate din Roadeş şi Rotbav s-au prăbuşit. Şi vai, ce tragic, ce indignare, ce oftaturi! Cum am zis, ignori istoria, ea se dărâmă. De ce a fost ignorată istoria aia? Dracu’ ştie, dar am o bănuială că-i pentru unii e mai convenabil să te faci că lucrezi, decât chiar să lucrezi.
Practic, nici hoardele de turişti străini (cu care se tot laudă judeţul) ahtiaţi după călătorii în trecut n-au reuşit să pompeze suficienţi bani în economia locală pentru ca turnurile alea să nu se prăbuşească. Şi chestia cumva amuzantă este că ori de câte ori se ridică problema vreunei clădiri vechi care n-o duce tocmai bine, singurul plan aplicat este ăsta: „trebuie să facem ceva!”. Să facem. Ceva. Nimeni nu ştie exact ce. Dar să fie ceva, acolo, să placă la toată lumea! Ideea mea, dacă vreodată voi ajunge primar al oraşului ăsta, ar fi asta: să demolăm tot ce este nefolositor. Băi, nu, gata! Ajunge cu „dar, vai, nu e bine, că e clădire istorică, să vadă lumea”. Sictir. Ce să vadă lumea, jeg şi incompetenţă? Dacă nu putem conserva clădiri istorice şi nu avem posibilitatea să le dăm un scop clar, sub buldozer cu ele. Că vorba aia: mai bine să cadă de mână noastră, decât peste mâinile, picioarele şi captele noastre.
Putem reabilita acea clădire istorică la costuri rezonabile şi s-o facem muzeu (da’ ceva care chiar să fie interesant şi vizitat, nu căpuşă la bugetul local), hub pentru freelanceri, spaţiu de birouri, ceva util? Dacă da, mâna la lucru. Dacă nu, a monta plăci comemorative pe care nu la va băga aproape nimeni în seamă pe ziduri ce ne imploră să le dăm un final demn este doar un mod jenant de a rezolva lucrurile. Desigur, nu la fel de jenant ca a pune clădirilor istorice ferestre din termopan alb sau porţi din fier. Atunci când treci pe lângă un mini-şantier din ăsta şi auzi cărămizile şi ramele vechilor ferestre lovind asfaltul, auzi de fapt un strigăt disperat: „demolaţi-mă, faceţi-mă parcare sau chioşc de şaorma, dar nu mă lăsaţi pe mâinile trepanaţilor ăştia!”.
Aşa şi cu turnurile alea din Rotbav şi Roadeş, acolo a fost sinucidere.
Blogul de sub Tâmpa 
E mai complicat asta cu patrimoniul istoric si cu idea de valoare in general. Nu se pupa cu materialismul de nici o culoare, de aia nici Comunismul nu a fost si nici Consumismul nu este deloc prietenos cu cultura.
Niste oameni zic ca nu doar faptul ca un lucru aduce bani (e rentabil) ii da valoare. Pastrarea marturiilor istorice ar fi cica si un mod de autocunoastere a omului, pentru a se putea raporta mai corect la viata, la lume si la propria persoana, devenind astfel mai putin periculos pentru ceilalti.
Demolezi, demolezi, dar ce pui in loc? Te ridici omule, cu „opera” ta de azi, macar la unghia de la piciorul inaintasilor? Nu cumva casa ta de carton, ce ti se pare cool, va dispare mai inainte de multe alte cetati si biserici vechi, pe care le credeai subrede? Carltonul (cel mai inalt si cel mai frumos bloc interbelic din Bucuresti) s-a prabusit avand doar 6 ani vechime. Nici o cladire din beton nu poate trece de 150-200 de ani – pur si simplu betonul devine nisip in acest timp. Dar iata ca niste unii au facut cu mana, sfoara, calul si apa de la fantana niste edificii care le-au supravietuit nu numai lor, ci si poporului lor. Cine gandea si construia mai eficient, noi sau ei?
Mergand mai departe, si batranii din societate ar trebui eutanasiati, mai mult mananca decat produc, nu sunt rentabili, devin chiar periculosi. Unii put in autobuz, altii se incapataneaza sa priveasca si alte excremente media decat cele trei televiziuni basiste. Cu un cuvant: in-de-zi-ra-bili! Sigur, noi subsemnatii cand vom ajunge batrani e altceva, mai vedem noi, aia nu se pune, dar astia de acum trebuie cumva suprimati. Vezi ca are Eftimie prin portbagaj niste fragmente de zvastica care le tot perie de praf pe net, poate le pune la un loc cumva, legate cu scotch si scapam de batrani, dam mai bine pensiile lor catre tinerele sperante din fb.
Am apreciat pamfletul si am cautat sa raspund tot cu un pamflet, nu stiu cat am reusit… Sper sa nu ne ia altii ideile astea de bune!
Aproape că descărcasem toate zvasticile din portbagajul lui Eftimie, acum trebuie să le pun la loc 😀
Într-o lume ideală, clădirile de patrimoniu n-ar ajunge în posesia unor persoane care nu-şi permit să le întreţină sau care le ţin doar pentru ca acestea să fie consumate de timp şi apoi demolate ca să facă altor proiecte. Mai bănoase.
O lume ideala de acest tip nu exista nici macar in tarile in care patrimoniul este in stare fericita. Am ramas uimit sa aflu ca ei au acolo mult mai putine restrictii si avize, dar functioneaza in schimb prosperitatea generala a populatiei care are inca resurse, bunul simt, solidaritatea comunitara, educatia primita la timp. Dar cum europenii dispar, nu cred ca ar fi ceva neprevazut sa dispara destul de curand si monumentele lor. Vor avea noii locatari ai Europei aceeasi grija pentru istorie? Ma cam indoiesc…
Europa are toate sansele sa ajunga la nivelul Romaniei. Fara oameni, degeaba ai legi si structuri.