Asta a fost reacţia mea după ce trasorul lui Ilyeş s-a oprit frumos în plasa argeşeană. De regulă, eu, după ce se marchează, mă manifest print strigarea din toţi rărunchii a unui „gol” prelungit, dezarticulat şi cu fluctuaţii ale vocii. Duminică n-a fost cazul, pentru că golul lui Ilyeş nu a cerut nimic altceva decât exclamaţia din titlu. N-am poze de ieri, pentru că am uitat aparatul foto acasă, dar rămân cu amintirea unui meci frumos făcut de ai noştri, cu o atmosfera de zile mari în tribunele stadionului „Silviu Ploeşteanu”, cu beţia din My Place şi cu drumul presărat cu oareşce peripeţii spre casă. Se pare că eu rămân cu destul de multe lucruri, aşa că vă las şi pe voi să vedeţi sau să revedeţi până vă săturaţi capodopera reuşită de căpitanul „stegar”.
http://www.gsptv.ro/flvplayer/waPlayer.swf
Blogul de sub Tâmpa 