Mereu a fost ceva care m-a tras spre cartierul Tractorul. Destinul e cel care a tras de mine înspre acel punct.
În 2004, am intrat la Colegiul Tehnic „Mircea Cristea”. Cum „tehnica” nu a fost niciodată punctul meu forte m-am transferat în ultima clipă în Şchei, la Liceul „Constantin Brâncoveanu”. Era prima evadarea din ghearele destinului.
Un an mai târziu m-am înscris la juniorii Forexului. Eram destul de apreciat după primele antrenamente ca şi portar dar a început clasa a X-a şi n-am reuşit să împac programul. De data asta eschivam destinul fără intenţie.
În vara lui 2008, când trebuia să aleg locul în care îmi voi petrece următorii 5 ani învăţând chestii academice, am fost la un pas să-mi retrag dosarul de la „Transilvania” şi să mi-l bag la „Spiru Haret”, la Psihologie. Destinul însă a considerat că nu a venit încă timpul să fie prea drastic cu mine şi în turul 3 am reuşit să intru la „Transilvania”.
În vara asta totul e ieşit bine. Lucrez în Tractorul şi am posbilitatea ca în fiecare zi, înainte de a intra în tură, să privesc unul din hangarele în care, odinioară, bătrânul IAR îşi odihnea aripile.
Să fi preconizat destinul încă de acum 5 ani că voi ajunge să fiu pasionat de IAR şi să fi tot încercat, încă de pe vremea aia, să mă aducă aproape de pasiunea mea? Un tipar există, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
În 2004, am intrat la Colegiul Tehnic „Mircea Cristea”. Cum „tehnica” nu a fost niciodată punctul meu forte m-am transferat în ultima clipă în Şchei, la Liceul „Constantin Brâncoveanu”. Era prima evadarea din ghearele destinului.
Un an mai târziu m-am înscris la juniorii Forexului. Eram destul de apreciat după primele antrenamente ca şi portar dar a început clasa a X-a şi n-am reuşit să împac programul. De data asta eschivam destinul fără intenţie.
În vara lui 2008, când trebuia să aleg locul în care îmi voi petrece următorii 5 ani învăţând chestii academice, am fost la un pas să-mi retrag dosarul de la „Transilvania” şi să mi-l bag la „Spiru Haret”, la Psihologie. Destinul însă a considerat că nu a venit încă timpul să fie prea drastic cu mine şi în turul 3 am reuşit să intru la „Transilvania”.
În vara asta totul e ieşit bine. Lucrez în Tractorul şi am posbilitatea ca în fiecare zi, înainte de a intra în tură, să privesc unul din hangarele în care, odinioară, bătrânul IAR îşi odihnea aripile.
Să fi preconizat destinul încă de acum 5 ani că voi ajunge să fiu pasionat de IAR şi să fi tot încercat, încă de pe vremea aia, să mă aducă aproape de pasiunea mea? Un tipar există, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Blogul de sub Tâmpa 