Hamburg Drama

23 octombrie. E ziua meciului. Stadionul este tichsit. Înaltul tribunelor parcă nu se mai termină iar iarba este de un verde neobişnuit pentru perioada asta a anului. La noi, acasă, e deja gălbuie. La naiba cu tribunele lor înalte şi iarba lor verde! La atac! Atacăm val după val. Îi dominăm pe nemţi chiar la ei acasă. Sunt vreo 25 de mii de spectatori pe „Volksparkstadion” dar liniştea este una de priveghi. Să fie un semn? Vom vedea. Esticii cu tricouri galben-negre zburdă pe verdele crud. Şut, Pescaru, peste! Gyorffy… un dribling, încă unul, poate şuta, o face… pe lângă! O palmă pe lângă bară! Cadar scoate pentru Pescaru la 16 metri… un lat al lui Nae… mingea se înalţă, efectul e bun… scoate portarul neamţ de sub transversală. Offf, cât de aproape am fost să marcăm! Sfertul de oră ne-a aparţinut, n-au cum să scape nemţii fără gol.

E minutul 18. Contraatac german. Gol. 1-0 pentru albaştrii. Nu-i nimic. Un foc de paie. Îi egalăm. 2-0 în minutul 37. Nu pare a fi ziua lui Adamache. Nemţii au două în faţă după primele 45 de minute. Nu-i bai. Nu e totul jucat. Păstrăm însă cu amărăciune în minte ratările de la început şi ne arde pe timpane explozia tribunelor alea înalte la cele două goluri primite.

Urmează repriza a doua. Peste doar 4 minute de la reluate se face 3-0. O stare de visare ne cuprinde. Orice am face nu reuşim să le dăm gol pe când ei la fiecare şut pe poartă schimbă tabela. 4-0. 5-0. 6-0. 7-0. 8-0! Incredibil! Privim tabela şi avem impresia că este ireal. Sperăm să fie ireal şi ca totul să fie doar un vis urât din care odată treziţi vom vedea tabela cu 3-0 în dreptul nostru după primul sfert de oră. Dar nu e aşa, din păcate. Vedem firele de iarbă cum se mişcă. Tribunele dau senzaţia că vin peste noi. Ce s-a întâmplat?