E vorba despre fosta extremă a Steagului, Csaba Gyorffy, care 11 ani la rând a îmbrăcat numai tricoul cu numărul 11 colorat cu galben şi negru. La începutul anilor ’70 Steaua a ieşit la “vânătoare”, dorind să-şi umple golul pe extrema stângă lăsat în urma retragerii lui Carol Creiniceanu iar înlocuitorul ideal era “stegarul” Gyorffy. Toate bune şi frumoase, planul aducerii lui Gyorffy părea fără cusur, numai că steliştii nu s-au gândit că nea’ Buţi se lasă greu. Cât de greu? Ei bine, ascultaţi povestea spusă chiar de Csaba Gyorffy.
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Blogul de sub Tâmpa 
(comentariu transmis de fiul lui S.)In paranteza despre tricouri: au fost fabricate la UTA Arad si imi aduc aminte si acuma cum am admirat impreuna cu tata primele tricouri noi in bucataria noastra de la Brasov.Paralel cu aspectul tricourilor noi tata a incercat sa schimbe si numele echipei in Astra Brasov, dar "organele" respective nici n-au vrut sa auda de asa ceva.
Fantastic! N-am ştiut de dorinţa lui Silviu Ploeşteanu de a schimba numele echipei. Ceva detalii despre această încercare?Oricum, chiar dacă numele a rămas Steagul Roşu, Silviu Ploeşteanu a făcut din el un nume ce pentru suporteri înseamnă orice altceva numai comunism nu.
I-am comunicat raspunsul tau lui tata si s-a auzit ca i-a placut ce ai scris :)Detalii despre schimbarea numelui nu am prea multe, cred ca gandul lui Silviu era sa fie un nume mai "international". Daca nu esti roman este greu sa pronunti "Steagul Rosu"…
Interesantă filosofie a avut domnul Ploeşteanu. Oricum, sunt convins că dacă nu era demis în '68 ar fi reuşit să readucă Steagul pe culmile Europei.
Se poate. Multumesc pentru compliment din partea lui! :)Am vazut ca cineva a scris un articol pe Wikipedia despre el, si azi am adaugat o fotografie care cred ca o sa-ti placa:http://en.wikipedia.org/wiki/File:Silviu_Ploesteanu.jpg
E fantastică fotografia! Mulțumesc!