Lume multă, mai ales elevi veniţi de pe la şcolile şi liceele din împrejurimi. Am fost şi eu cu două colege de facultate. Ele pentru a vedea cum e la „o chestie de genul ăsta” (le-a plăcut), iar eu pentru a imortaliza şi defilarea de anul acesta. A, şi poze. Unele destul de reprezentative, zic eu.
Soldaţi tineri, băieţi şi fete, stând demni lângă tricolor
N-am reuşit să înţeleg prezenţa abjectului din centrul fotografiei la această comemorare şi nici discursul său despre onoare, demnitate şi moralitate. Mori!
Un „fum” verde ieşea din pădurea şi învăluise cimitirul în timpul slujbei de pomenire. Probabil că fenomenul are o explicaţie logică, dar mie şi fetelor (mai ales uneia dintre ele, care e şi meteo-sensibilă), ne place să credem că erau de fapt sufletele eroilor căzuţi. Nebuni, ştiu.
Adevăraţii Eroi
Mormântul Căpitanul Sava Cristescu şi al eroilor săi. Aici le stau oasele, sufletele lor au rămas lângă giratoriul din Bartolomeu.
Acum, momentul defilării.
Blogul de sub Tâmpa 