Urme ale istoriei în MODAROM

MODAROM, clădirea aceea rotundă şi înaltă de la intrarea pe Strada Republicii, nu e doar o simplă clădire. Sunt frustrat de faptul că la noi, la români, tot e „doar simplu”. O simplă clădire, o simplă persoană, o simplă stradă, o simplă orice.

E adevărat că MODAROM-ul există numai datorită „crimei” arhitecturale asuprea hotelului construit de Christian Kertsch. Însă şi aşa şi-a câştigat dreptul de nu fi doar o simplă clădire. Spuneţ-i unui new-yorkez că Empire Stade Building e doar o simplă clădire pentru birourile aroganţilor. Sau parizienilor că Turnul Eiffel e doar o simplă structură metalică.

MODAROM şi-a dobândit onoarea de a nu fi doar o simplă clădire la ’89. Gloanţele ce au sculptat betonul MODAROM-ului reprezintă cea mai vie şi dură dovadă a faptului că la Braşov oameni au murit pentru credinţa în ceva. Placa ce dă zonei din jurul MODAROM-ului numele de „Piaţa Revoluţiei” nu e suficientă. Celebra zicală „fapte, nu vorbe”, se aplică cel mai bine aici, iar urmele gloanţelor sunt urmele faptelor.

Acum, acele scobituri lăsate de gloanţe în MODAROM sunt „plombate”. Dar ăsta e stilul celor care să fiu al dracului dacă îmi dau seama cum ajung să conducă. „Plombează” străzi, „plombează” bugete, „plombează” probleme, acuma „plombează” istoria.

Câteva fotografii cu istoria neplombată.