Braşovul nu înseamnă doar Centrul Vechi. Înseamnă şi oamenii de zi cu zi. Ciudat cum uneori, plimbându-mă prin centru, observ oameni care mă fac să cred că Braşovul e un oraş frumos, singurul său păcat fiind acela că este locuit. În vreme ce zonele mai periferice, să le zic aşa, chiar dacă duc lipsă de bun gustul arhitectural al înaintaşilor noştri, compensează prin… oameni. Un interesant paradox.
Într-un astfel de decor, până şi mastodonţii de beton ai anilor ’70-’80 sau simfonia motoarelor din imediata apropiere, nu-ţi mai par chiar aşa de… nu te mai fac să strâmbi din nas.
Fotografiile sunt de acum 10 zile şi sunt făcute în Parcul „Someş” (cunoscut ca şi „Parcul de la Steagu'”, „Parcul Pensionarilor” sau „Parcul Şahiştilor”)
Blogul de sub Tâmpa 
ouch, mai bine posteaza din Brasovul vechi :))
:)) Îmi asum oraşul cu tot ce este el. E drept că pozele cu arhicunoscutul centru dau mai bine decât periferia, dar, eu cel puţin, mă simt la fel de bine oriunde aş fi în Braşov.
deosebite pozele. mi-au amintit si de brasov si de tot. ai mana buna. faine cadrele.
Mă bucur că ţi-au plăcut. Mersi fain!
Ce pozai tu in a 7a? :))
Dragul meu, în poza 7 e un contrast între generaţia de odinioară şi cea tânărăDomnişoara sexy fiind o reprezentată a celei din urmă generaţii, atâta tot :)))