Hai bre, nea’ Vadime, dă-o-n ma-să de treabă! Păi ori o ne dăm băieţi duri până la capăt ori ne scoatem scutiri de la doctor şi când ne suge ţânţaru’ noaptea.
Aud că nea Vadim (Vadim Tudor, prieteni, guşteru’ care vrea statuie cu Iisus pe Tâmpa şi alte fantezii) s-a ales cu nişte coaste (sau o coastă?) fisurate, sau ceva de genu’, după ce hoardele barbaro-sioniste au năvălit peste el să-l expatrieze din eternul sediu de partid al domniei sale. Coasta (sau coastele?) lu’ nea Vadim a căzut în linia întâi ca urmare a intervenţiei cavalerilor apocalipsei, „şi flori vom aşterne peste mormântul gloriei ei”. Mă rog, a fost nevoie de ceva foi doctoriceşti care să ateste acest lucru.
Acuma să nu mă înţelegeţi greşit, da’ pe vremea copilăriei mele, când rivalilor li se căşuna şi voiau să ne expedieze de pe locul nostru de joacă, cea mai mare ruşine era să iasă maică-să vreunuia şi să aplice hotărârea judecătorească în loc ca verdictul să fie stabilit prin luptă dreapta.
Un minus din partea lu’ subsemnatu’ pentru clasa politică românească la capitolul „coaie”.
Blogul de sub Tâmpa 