Ziua Z „În spatele unei femei de succes stau mai mulţi bărbaţi”
27 ianuarie 2011. Studii de gen. Totul a început cu seara de dinainte. În căutare de printuri care să justifice cât mai fidel ideea „femeia: o victimă a secolului XXI şi a celor care vor urma”, mi-am făcut o „pălincă” scoţiană dublă şi am purces la căutări. Evident, nu a trebuit decât să predăm portofoliul căutărilor noastre apoi program de voie. Evident, rezultatele nu le ştim nici până acum, când deja prospectăm piaţa în căutate de mărţişoare.
Ziua Z+1 „Totu’ e să vinzi”
29 ianuarie 2011. Mijloace de promovare. Pentru această sesiune mi-am făcut o mică tradiţie: încep proiectul cu 20 de ore înainte de examenul propriu-zis, concentrându-mi spiritul creator în „pălinca” scoţiană. Evident, tradiţia a funcţionat şi acum. Cu ultimul semn de punctuaţie al proiectului pus cândva în zorii zilei de 29 sub lumina unei luni neobişnuit de calde pentru această perioadă a anului (cred că era de la pălincă), eram gata pentru glorie.
Ziua Z+2 „Faţă-n faţă cu inamicul”
2 februarie 2011. Relaţii publice sectoriale. Ultimele gâturi de „palincă” le-am dat cu ocazia acestei zile. Într-un fel, mai mult mă speria ideea că nu mai combustibil pentru a gândi decât că examenele ce urmează ar fi grele. Totuşi, acesta a fost primul examen de „grand slam” al sesiunii. Cu flerul turat la maxim nu le-am lăsat profilor nici o şansă.
Ziua Z+3 „Un eseu numit iubire”
7 februarie 2011. Semiotică. Cinci (!) zile trecut-au de la „grand slam”. Iniţial, mă gândeam că a face un eseu despre „Semnele Iubirii” nu va fi o chestie chiar atât de grea. Bagi acolo chestii, trestii, socoteli şi voila! Mno, că nu a fo’ chiar aşa. Rămas pe uscat, priveam şocat la monitorul laptopului. Încercam să găsesc inspiraţie, dar o căutam numa’ în locurile greşite. Când ceasul a bătut de 10 noaptea (sau 11?), MUZA mi-a zâmbit. Profa nu prea a zâmbit la textul meu, considerându-l, judecând după nota primită, mai mult fantezist decât ştiinţific. Eh, ce ştie ea despre dragoste?
Ziua Z+4 „Nu te întreba ce poţi face pentru tine, întreabă-te ce poţi face pentru altu’.”
10 februarie 2011. Relaţii Publice de Carieră. Prima şi singura aventură în echipă din această sesiune. Prea mult chiar n-ar fi de zis. Trebuia să facem un plan de carieră pentru un client real. Şi l-am făcut. Trebuia să-l prezentăm. Am făcut şi asta. Sec. Extrem de sec. Şi când te gândeşti ce aşteptări aveam de la un „grand slam”.
Ziua Z+5 „Adio. Pe curând!”
14 februarie 2011. JCRP (ceva cu Joburi legate relaţii publice). Cică şi ăsta era un examen din categoria „grand slam”. Mărturisesc că pentru mine cea mai mare victorie a zilei nu a fost că m-am putut prezenta la examen fără să fiu mahmur. Faptul că, în sfârşit! am predat fişa de înscriere la licenţă, ei bine, asta a fo’ cu adevărat important. Altfel, dacă mai devreme am făcut planul de carieră pentru un client real, acuma trebuia să facem chestia asta pentru noi. Ce vreau eu să mă fac când o să fiu mare? Aşteaptă să cresc şi o să vezi.
Blogul de sub Tâmpa 