Undeva în Noua, când soarele deja se ascundea după imensitatea gri a blocurilor.
Fereastra este deschisă şi păsărelele cântă. Vântul adie încet, suficient cât să umfle perdeaua de la geam făcând-o să pară o corabie pornită pe urmele lui Magellan. Dintr-o dată se aude suavul: tam-tam, ta-na-na-naaaam, ta-na-na-nam, tam-tam, tanam-ta-na-nam! Adică intro-ul de la Money For Nothing, bre!
Când orgasmul auditiv era încă în fază incipientă, am pus mâna pe cameră ca să filmez urbanul postmoderninst din faţa blocului pe aceste ritmuri. „Bum-Ţ! Bum-Ţ! Bum-Ţ! Bum-Ţ!” urmează imediat după ce mi-am instalat aparatul pe pervaz. E un fel de remix. Dau un „futu-ţi morţii mă-tii” resemnat în gând şi trag perdeaua.
Blogul de sub Tâmpa 