Mdea, în timp ce am luat o pauză de la cititul pentru admitere la master, am dat pe iutub, întâmplător, cum altfel, peste cea dintâi melodie a existenței mele pe care am dansat vreodată. Cu o fată!!!
No, chestia asta, a melodiei primului dans, îmi cam dă o măsura a trecerii timpului. Și a felului în care s-a schimbat… omenirea. Haha, de parcă 15 ani ar însemna atât de mult, dar na, la grădi era mare lucru să te ții de mână cu o fată când dansai. Inima pompa ca-ntr-un pit stop de Formula 1 și obrajii ardeau de la emoțiile abia descoperite.
Eh, da! Frumoasă tare serbarea de la final de grădi. Ea, însă, era și mai frumoasă. Îi dădusem, mai demult, unicul hipopotam care-i lipsea din colecţia de la ouăle Kinder şi ea mi-a mulţumit printr-un dans. Adică a venit şi „hai să dansăm!”. Bine, nu au fost astea cuvintele ei. Dar atitudinea, gândind acum, după atâţia ani, cam asta spunea. Şi-mi dau seama că n-a dansat cu mine doar din curtoazie pentru că i-am completat colecţia. După terminarea primului dans a mai urmat unul. Şi încă unul şi încă unul… E interesant că dintre toate dansurile, îl mai ţin minte doar pe primul: Casablanca de Jessica Jay. Deh, aşa era moda atunci.
Şi uite c-au trecut vreo 15 ani de atunci şi parcă totu’ s-a schimbat, mai puţin eu. N-o să vă vină să credeţi unde şi pe ce am dansat ultima dată. Nu, nu era Casablanca don’şoarei Jessica, dar au fost două melodii la fel de „clasice”. Tot un fel de prim dans şi acesta.
Blogul de sub Tâmpa 
Tari Ca Muntii! 😀
:)) pe Tari ca Munţii o să dansăm şi o să cântăm vineri, la petrecere. Cum pana mea să dansezi cu o tipă pe Tari ca Munţii? :))
Faci un pogo cu ea =))i dai un branci :))
Era o glumita! :))