Pentru că în pat dorm. Iar când dorm, visez diverse chestii. Uneori, visez că mă bat cu anumiți indizivi. Indivizi care-mi vor răul, evident, altfel nu m-aș bate cu ei. Doar că, atunci când vreau să lovesc cu pumnul, mâna mi se blochează în momentul impactului şi, în loc să-i provoc daune faciale, îl mângâi pe obraz. Dar nu cedez şi nu mă dau bătut. Adun într-o singură lovitură toată vitejia înaintaşilor mei, după care lansez una din fundu’ grădinii. Atunci ajung la graniţa dintre vis şi realitate, iar cu un ochi văd cum pumnul se face ţăndări în peretele zimţat, în timp ce cu coada celuilalt ochi îl văd pe nemernic cum cade lemn. Morala? Fără violenţă!
Dar, deşi credeam că tipu’ s-a învăţat minte, nu e chiar aşa. Aseara şi-a trimis dihăniile peste mine în vis, iar acum am o cruntă durere de spate. Las’ că-i prind eu.
Blogul de sub Tâmpa 