Făt-frumos şi nevasta însărcinată

Ultimii patru ani şi ceva de şcoală i-am petrecut în compania unui număr covârşitor de prezenţe feminine. Toate agreabile pentru că, nu-i aşa, ele ne fac viaţa mai faină, mai plină de culoare, mai cu sens etc.

No, şi în tot acest timp am avut prilejul de a învăţa unele chestii despre psihologia feminină şi din astea. No, nu-i vorba că ce urmează să scriu arată ce roată mişto am inventat, da’ tre’ să mă lămurească şi pe mine cineva cum stă treaba. Şi treaba stă aşa: cică „la fete” le place tare mult genul ăla de băiat care nu e chiar „băiat de băiat direct din cartier”, ci mai tandru aşa, mai sensibil, poet dacă se poate, romantic, care să ştie când să vorbească, când să tacă, să fie un fel de clarvăzător. Ele ar zice că trebuie doar să ştie să anticipeze anumite lucruri, dar asta se traduce prin a fi un magician destul de capabil. În fine, aţi prins ideea. Desigur, atunci când situaţia o cere, e bine să ştii cum e să fii şi „băiat de băiat direct din cartier” şi nu un papă-lapte, pentru că altfel păţiţi amândoi ca părinţii lui Batman.

No, şi ele mai zic că le place la nebunie momentul ăla de la începutul relaţiei, perioada aia de curtare, de romantisme şi dulcegării, când chiar te dai peste cap pentru a-i cuceri inima şi prietenele, şi că aşa şi-ar dori să fie întreaga relaţie, cu tine într-o continuă stare de veghe. Personal, mi se pare o bălărie, pentru va veni un moment când în mod cert vei dori, tu fato, să fii cât mai departe de „jumătatea ta”, să uiţi pentru o zi, două, trei, o săptămâna că el mai există. Nu vă lăsaţi păcălite de filmele alea la care staţi cu baxul de şerveţele lângă voi, pentru că acolo vi se prezintă doar partea frumoasă a… paharului. Restu’, adică certurile privind ce comandăm de mâncare, unde ieşim, cine spală vasele în seara asta, iar îţi put picioarele, de ce nu te-ai machiat, sunt scoase la montaj.

Contrar a ceea ce aţi putea crede în urma celor citit până acum, io chiar cred în jumătate de inimoară făcută cu mâna ta şi jumate cu mâna mea (ce drăguuuuţ), you complete me, adică în dragoste adevărată şi din astea. Adică, pana mea, recunosc că am mi-am luat şi eu doza de filme siropoase şi animaţii Disney cu broscoi şi prinţese, asta ca să ştiu cât de cât pe ce teren mă aflu. Dar cum caii albi nu se mai găsesc la tot pasu’ prin împărăţie iar de închiriat sunt foarte scumpi, trebuie să ne acceptaţi cu maşina personală, cu bicicleta sau, în cazul cel mai rău, cu RAT-ul. Poate în situaţii cu adevărat excepţionale putem face rost de o motocicletă cu care să venim să vă salvăm din turnul de fildeş şi să vă redăm încrederea de a iubi din nou,  făcând un wheelie de toată frumuseţea cu motorul atunci când sosim la destinaţie. Că deh, de câte nu suntem în stare când dragostea ne zburdă sălbatică prin minte? Dar no, când vom fi făcut toate astea, avem şi noi o mică pretenţie, nu cred că cerem mult. Nu vă îngrăşaţi! Dacă te-am luat deja plinuţă, c’est la vie, nu-i nici un bai, te iubesc şi aşa mai durdulie. Da’ dacă te-am luat 90-60-90 sau variaţiuni pe temă, chiar o să mă dezamăgeşti când voi vedea că „ţi-ai dat drumul” încă de la primul copil. Să nu înţelegeţi greşit, dragelor, nu înseamnă că vă vom iubi mai puţin, doar că ceva, undeva adânc în sufleţelu’ şi inimioara noastră va muri. Va muri pentru că devenim conştienţi că n-o să vă mai vedem ca odinioară. Observaţi că n-am zic nimic de divorţ. N-am zis pentru că un cavaler adevărat (d-ăştia vă plac vouă ,nu?) nu capotează în faţa unei greutăţi.

Desigur, am cunoscut şi cazuri fericite, cu un el şi o ea la fel pentru tot restul vieţii, cu povestea lor derulându-se la fel ca la prima întâlnire. Da, se poate şi aşa, nu e imposibil, doar să nu începi să înfuleci îngheţată ca disperată când într-o seară, rupt de oboseală, bărbac-tu se urcă în pat fără a-şi mai da jos şosetele care-i put a hoit, crezând că nenorocitu’ nu te mai iubeşte. Iar tu, nu fi bulangiu şi nu repeta faza şi a doua oară, pentru că atunci chiar înseamnă că n-o mai iubeşti. Am văzut şi partea aia când Albă-ca-neaua dolofană nu-şi mai vede ţelina din cratiţă din cauza grijii pentru plozii al căror număr l-a uitat, în timp ce-şi face cu greu loc prin fumul de ţigară produs de un Prince Charming supraponderal, adormit pe canapea cu sticla de vodka în mână şi chiştocul aprins pe covor, încercând să-l oprească pe… numărul 5 să nu se aplece peste fereastră.