Tocmai ce-am aflat că a fo’ realizat juriul (compus dintr-un CEO, un CeFO, un decan şi-un regizor) şi că pe 22 iunie vor fi anunţaţi câştigătorii concursului de dezvoltare durabilă iniţiat de Siemes România – Oraşul 2020. Sau 20.20, cum preferi.
No, io zic că-s filmuleţe faine realizate pentru concursul ăsta şi că alegerea a numa’ trei o să fie o treaba grea. Până la deciziunea finală a juriului, îmi permit s-o fac io pe ‘mniezău şi să vă spun care-s cele trei filmuleţe cărora le-aş dea premiile de 1000, 750 şi 500 de coco. Îi vorba de alea care m-or impresionat pă mine cel mai tare şi îi prea posibil ca în alegerea me’ să fi contribuit mai tare latura artistică decât concretul elementelor care ţin de dezvoltare durabilă. Pana me’ , artişti din toată ţările, uniţi-vă!
Şi pentru că se cade s-o luăm în ordine inversă, o luăm cu locul tri, no. Şi pă locul tri avem aminitirea despre Hotelul Continental dîn Cluj-Napoca. De ce? Pen’ că, în adâncu’ inimilor noastre, tăţi ne dorim ca „acoperişul să fie roşu şi geamurile rotunde”.
Poţi vedea clipu’ AICI – Sufletu’ la Cluj îi Hotelul „Continental” (New York)
La locu’ doi avem Capitala. De ce avem Capitala pă doi? Motivele-s două: 1. mi-s aproape sigur că juriul va alege pentru locul întâi un clip despre Capitală; 2. pen’ că versurile melodiei sunt în engleză. Probabil că a fo’ gândit ca o promovare internaţională. N-am nimic împotrivă, e chiar mişto, doar că la mine îi pe doi. E drept că la un moment dat versurile nu prea se înţeleg, da’ pun asta pe seama problemelor audio întâlnite şi de alte clipuri odată urcate pe 220.ro. Filmuleţu’ îi foarte fain şi mi-s sigur că dacă apare şi pe YouTube o să ia calea viralului. Aduce aminte de „Empire State of Mind” ca stil de filmare şi editare, dar se pliază foarte bine pe caracteristicile Bucureştilor.
Poţi vedea clipu’ AICI – Don’t be hatin’ Bucharest
No, şi aşa am ajuns la primu’ loc. Cui aş da 1000 de euro dac-aş avea banii ăştia? Păi i-aş da filmuleţului care vine de pe malu’ mării vorbindu-ne despre sufletu’ oraşului Constanţa. Şi nu doar că-ţi vorbeşte, te atinge undeva adânc la sufleţel. Bine, asta dacă ai o oarecare sensibilitate dezvoltată sub carcasa de fier ruginit pe care o numeşti trup şi inimă, altfel după ce vezi filmuleţul o să spui doar „aşa, şi?”.
Autorul a făcut o compilaţie din câteva poezii eminesciene (Stele-n cer, Apari să dai lumină şi Dintre sute de catarge), acestea fiind rostit de o „voce” care rătăceşte prin Centrul Vechi fantomă al Constanţei.
Poţi vedea clipu’ AICI – Sufletul oraşului Constanţa în 2020.
Blogul de sub Tâmpa 