Fixuri. RAT Braşov, ne supărăm!

Încerc să găsesc binele chiar şi acolo unde majoritatea vede doar partea… nereuşită a lucrurilor. De aproape zece ani sunt abonat fidel al Regiei Autonome de Transport în comun Braşov (RAT Braşov), pe linia 17. Când nu-mi fac abonament,  în timpul verii, îmi iau tot timpul bilet. Că zic să fiu băieţaş, să nu fac măgării. Îi ignor pe şoferii mai bădărani care nu văd în călători ceva mai mult decât nişte saci cu cartofi şi mă focusez pe aceia care, băieţaşi ca mine, te aşteaptă când văd că alergi după maşină, au răbdare cu o bătrână fără cutie de viteze, nu te fac să te simţi ca-ntr-un centru de testare al cosmoanuţilor în sensurile giratorii sau ascultă muzică ok.

După cum vedeţi, sunt un tip destul de tolerant. Doar că am nişte fixuri. Spre exemplu, există un club de fotbal în ţara asta despre care pot să afirm că – fără a mă teme că folosesc cuvinte mari – îl urăsc. Numele acestui sinistru club inventat în vara lui ’47 de leprele bolşevice venite în ţară pe tancurile Diviziei sovietice „Tudor Vladimirescu” & friends începe cu „s” şi termină în „a”. Da, aţi ghicit, despre clubu’ ăla e vorba. P#¤%”e înstelate îşi falsifică până şi istoria, afirmând că Mihail Lascăr, tipul care a pus pecetea pe naşterea lor  forţată, era general al Armatei Regale Române când, de fapt, tipul a pus bazele în prizonierat a Diviziei sovietice „Horia, Cloşca şi Crişan” şi a celei numită „Tudor Vladimirescu”. Deh, p%¤”#e la p#¤ă trag, pentru că Lascăr a fost, în esenţă, o p#¤ă de om, care şi-a încălcat jurământul de credinţă faţă de ţară şi rege, acceptând să treacă de partea Uniunii Sovietice, cu care noi ne războiam. Apoi, alături Valter Roman (tac-su lui Petre Roman) are grijă ca comunismul să prindă rădăcini la noi.

Am fost obligat să vă trec prin lecţia-fulger de istorie pentru a înţelege mai bine de ce mă simt jignit când văd autobuzul BV-09-PZZ circulând având puse în parbriz două fanioane cu emblemele leprei sovietice. Le-am scris celor de la RAT, dar pe un ton mult mai academic, explicându-le că Braşovul a fost unul din oraşele care a pătimit foarte mult de pe urma comunismului şi că, de asemenea, a fost mereu în prima linie a luptei anti-comuniste, încă din vremea când Lascăr ajunsese ministrul Apărării Naţionale (1946). Iar acum, ca unul din autobuzele Regiei să poarte în oglindă pe străzile oraşului simbolurile celei mai longevive creaţii staliniste, o consider o insultă adusă tuturor celor care în munţi, în gulag-ul românesc, în noiembrie ’87 şi în decembrie ’89 s-au arătat „în neconcordanţă” cu regimul.  Şi mă doare-n cot că unii o să ziceţi că-i o chestie minoră. Tot un caz minor a fost şi când primul imbecil a intrat în politică, un caz minor, uşor amuzant, a fost şi când am văzut prima oară curve şi agramaţi prezentaţi la TV în prime-time, iar acum nu ne mai scapă nici armatele Arhanghelilor de ei.