Despre un profesor

Mi-a fost profesor doar un semestru. Dar ce semestru a fost!

Alexandru Muşina, proful despre care e vorba, a murit acum câteva zile. Norocul meu, ca om intrat în contact cu Literele Braşovene doar din perioada masteratului, a fost că am avut ocazia să interacţionez cu el şi în afara orelor de curs şi seminar, când îl vizitam la biroul său din Steagu’, unde discutam despre romanul meu care era în curs de scriere, despre viaţă, planuri de viitor şi, inevitabil, şi despre fotbalul cel de toate zilele. Dacă n-ar fi fost încurajările sale, n-aş fi terminat cartea în veci, dar dincolo de asta, dacă n-ar fi fost el, n-aş fi poate cel care sunt azi. Adică un om ceva mai deschis, mai atent, mai critic, mai responsabil, mai determinat şi mai curajos.

Nu îi plâng moartea, mă întristează doar faptul că pentru o lungă perioadă nu vom mai putea comunica direct decât prin intermediul cărţilor.

Aproape fiecare despărţire dintre noi se încheia cu el spunându-mi „scrie”.