Am mers sâmbătă cu băieţii ca tâmpiţii prin pădure, pe o potecă lăţită de buldozere, şi am furat pâmântul roşu al statului pe tălpile noastre. Da’ l-am dat înapoi folosind un băţ, un pahar de plastic şi apa de la apocaliptica Fântână a Hoţilor. Am tresărit de câteva ori din cauza corbilor care foşneau a urs şi din cauza boscheţilor care semănau a urs. Şi din cauza tunetelor. Voiam să înscenăm moartea unui prieten care tot punea muzică la telefon, încercând să imite ştiţi voi pe cine. Ne-au venit vreo două idei: 1. să-l împingem într-o râpă şi să-l lăsăm să agonizeze până-şi dă duhul în crengile ascuţite; 2. să-l batem cu nişte pari şi apoi să scriem în noroi că l-a bătut ursu’, da’ să pară că el a scris pentru a înlesni munca autorităţile în stabilirea situaţiei.
În paharele de plastic, iniţial, am avut bere. Seara am mâncat cireşe şi ne-am jucat cu bobocii de raţă.
Blogul de sub Tâmpa 