Am tremurat toată ziua şi mi-a fost greaţă după fiecare cadru. Nu e deloc feng-shui să filmezi când eşti mahmur. Totuşi, peisajele, apa sulfuroasă şi copiii cu zmeul de la finalul zilei mi-au mai luat din trepidaţii. Io v-am zis că revin cu „exeprienţa maramureşană”, aşa că iaca materialul d-acolo.
Cân’ m-am trezit dimineaţa, nu voiam să mă dau jos din pat. Îmi simţeam capul atât de greu încât eram convins că dintr-o clipă în alta mi se va desprinde şi o să cadă prin saltea, prin podea, până jos în recepţie. Producătorul emisiunii mi-a tras un picior în spate. El se simţea mai vioi. În timpul expediţiei, însă, ar fi dat orice să fie în pat. Sau măcar să fie un pat pe la fiecare biserică pe unde am trecut în care să se poată lungi vreun sfert de oră. Dar a fost bine până la urmă.
Blogul de sub Tâmpa 