Nişte vecini au dat o clasică petrecere la bloc sâmbătă seară. „Mişcă, mişcă din buric” mi-a răsunat în timpane cam vreun sfert de oră. N-aveţi nevoie de un studiu al oamenilor de ştiinţă britanici, vă spun eu: cam ăsta-i timpul necesar dacă vrei să plantezi în mintea cuiva anumite cuvinte. Condiţia e ca respectivul să încerce să adoarmă. Cu cât se va opune mai mult receptării mesajului, cu atât, aparent, îl va recepta mai bine. Subconştient şi chestii, bănuiesc.
Când am făcut ochi de dimineaţă, primele cuvinte pe care le-am rostit în timp că-mi scărpinam creştetul ciufulit au fost: „mişcă, mişcă din buric”. Am căscat şi m-am dus să mă pregătesc de plecarea la patinoar. Din păcate pentru noi, ambele patinoare în aer liber din centru se prefăcuseră în lacuri, aşa că a trebuit să deschidem berăria. Din bere-n bere am aflat că versurile aparţin unei manele foarte vechi. În lumea manelistică, 2 ani înseamnă chiar altă epocă. Chestia care m-a frapat cel mai tare a fost că în videoclip, deşi li se cere cu insistenţă timp de 4 minute jumate să mişte din buric, fetele dau din fund. Sigur e ceva metafizic la mijloc.
Când gheaţa va pune stâpânire pe patinoarele oraşului, chiar aş vrea să le văd pe fetele astea cum se mişcă
Nu i-am deranjat pe vecini cu poliţia pentru că oamenii chiar păreau să se distreze. Plus de asta, în curând îmi voi cumpără şi eu sistem audio şi şi mie-mi plac petrecerile la bloc.
Blogul de sub Tâmpa 