Aşa cum nu tot timpul bei vin din pet ci mai şi vezi din când în când cum arată un pahar de sticlă cu picior, şi lapdance-ul trebuie să fie o experienţă care să stimuleze simţurile într-un mod cât mai plăcut. Primul meu lapdance a fost ca aproape toate premierele din viaţa mea: oribil! Eram beat rangă şi nişte beculeţe clipoceau infernal în spatele fetei care se rupea în faţa mea. Şi când zic rupea, vreau să înţelegi cuvântul în deplinătatea lui. Era ca şi cum un uragan de categoria 5 o lovea din toate părţile.
Regula numărul 1 pentru un lapdance reuşit, aşadar: NU fi beat! Muzica, fata, astea-s detalii, unele pe care vrei să ţi le poţi aminti mai târziu, dar pentru ca sertarul amintirilor să nu se blocheze, asigură-te că nu eşti beat. Pilit, ciupit, cherchelit, merge! Beat – nu merge!
Regula numărul 2 pentru un lapdance reuşit: MUZICA! În principiu e vorba de ritm, ca să ai ce vedea. O melodie plată e ca un drum lung de câmpie. Plat, plat, plat, o barză, plat, plat, atât de plat încât o bombă atomică picată din senin nu pare o idee tocmai rea pentru a mai înveseli atmosfera. O melodie cu ritm, pe de altă parte, transformă Neverland în realitate şi aduce Middle-Earth la distanţă de un braţ. Pe bune, nu trebuie decât să întinzi mâna!
Asta-i melodia pe care-mi doresc să se producă cel mai curând lapdance. Tobele alea îi permit performerei să folosească toate părţile corpului pentru a crea un tiramsu dansant de care să nu te mai saturi. La naiba, ritmul e atât de bun încât îmi pare rău că nu sunt eu femeie pentru a face lapdance-uri tuturor bărbaţilor pe care i-aş întâlni.
Regula numărul 3 pentru un lapdance reuşit: INOCENŢA! Cu cât e mai inocentă, cu atât… muhahaha! N-o să pară că e în audiţie pentru un rol de dansatoare într-un videoclip cu manele. O să vrea să-ţi demonstreze că are maniere, eleganţă, stil şi clasă. Se va auto-deconstrui până când o să ia forma unei leoaice flămânde iar tu eşti felul principal şi desert.
Blogul de sub Tâmpa 