Când eram mic îmi plăcea să privesc maşinile mergând prin ploaie. Dacă luau şi-o baltă sub roţi era bonus pentru mine.
Azi, graţie noilor tehnologii de asfaltare care permit crearea lacurilor carosabile fără pericole subacvatice pentru suspensiile maşinilor, precum şi a camerelor de fotografiat ultra la îndemână, am pozat în staţie la Nemo nişte maşini care, în goana lor spre Capitală sau hypermarket-uri, făceau şi-o bălăceala prin surprindere.
Faza cu balta aie e că nu-ţi dai seama că-i acolo decât atunci când eşti deja în ea.
Blogul de sub Tâmpa 