330 + o zi

Fiecare oraş care se respectă are în istoria sa un Mare Incendiu. Iar Marele Incendiu al Braşovului a consumat oraşul acum 330 de ani.

Nu ştiu de ce – dau vina pe influenţa americană – mă aşteptam la ceva paradă în centru. Poate s-a organizat ceva, dar pagina de facebook a Primăriei Braşov zice invers. Nuş, ceva cu pompieri, cu vânătorii de munte, cu ISU, cu alpinişti cu din astea, ceva care să marcheze momentul. Eventual steagurile din oraş coborâte în bernă pe 21. Pentru că awareness.

Conform istoriei ce mi-o amintesc, reconstrucţia Bisericii Negre şi a oraşului a durat vreo o sută de ani. De asemenea, conform unui profesor mai zurliu ce l-am avut la CRP, Braşovul nici până în ziua de azi nu şi-a revenit complet după Marele Incendiu. E o chestie ce poate fi speculată aici şi dezvoltată şi întipărită în fibra mentalului comun: oraşul care a refuzat să moară.

Că tehnic vorbind, Marele Incendiu asta a fost, o tentativă de a distruge oraşul. Pe vremea aia un chiştoc aprins sau un scurt la panoul electric nu erau încă jolly jokerii situaţiei. Incendiul a fost pus de austrieci în cel puţin trei locuri din oraş, pe Castelului, în capăt la Bariţiu şi undeva pe Republicii. Până seara era în flăcări tot ceea ce ştim azi ca fiind Centru Vechi al Braşovului.

Dar Braşovul a continuat să existe şi după Marele Incendiu. Biserica Sfânta Maria a devenit Biserica Neagră, clădirile din oraş au început să se facă doar din piatră, şi în principal suntem ok după haosul ăla, avem al 2-lea cel mai mare număr de turişti.

Nu ne-am dat bătuţi.