Revenit la sol în urma misiunii din 10 iunie 1944, asul absolut al avionului IAR 80 Dan „Mon Cher” Vizanti „comunică mascotei unităţii victoria zilei”. A fost ziua de glorie a Grupului 6, la a cărui comanda se afla chiar Vizanti, şi a avionului de vânătoare IAR 80. Aici avem de-a face cu un paradox foarte frumos, întrucât IAR-ul românesc era de mult socotit ca… incapabil să mai înfrunte cu succes mult mai performantele avioane de luptă americane, atribuţiile fiindu-i limitate la a asigura paza zonei petroliere şi a interveni doar în lupta cu bombardierele.
Nu ştiu cum se numeşte „mascota” pufoasă pe care „Boierul” o ţine în mâini şi căreia îi zâmbeşte cu dragoste, dar parcă nici nu prea ne dorim să-i ştim numele, nu-i aşa? S-ar pierde o bună parte din misterul fotografiei şi a poveştii în sine. Tot ce rămâne după ce fumul s-a ridicat şi urletul motoarelor s-a oprit este zâmbetul cald al lui Dan Vizanti, privirea senină a acestuia, şi nerăbdarea căţelului de a-şi linge stăpânul pe nas.
Lângă fosta fabrica de avioane a Industriei Aeronautice Române, în actualul cartier braşovean Tractorul, un câine asemănător celui ţinut în braţe de Dan Vizanti a fost tot timpul prin zonă în timpul filmărilor pentru „Braşovul îşi recapătă aripile”. Într-una din seri s-a aşezat pe bordura din capătul parcului, stând acolo minute bune şi privind apusul de soare. Dacă eu vreau să cred că momentul a fost ceva mai mult decât o simplă… întâmplare, n-ai ce să-mi spui pentru a-mi schimba ideea.
Cer senin!
Blogul de sub Tâmpa 