Chestia asta ciudată numită căsătorie

Încă îmi bănuiesc un foarte bun prieten ca fiind artizanul unei farse extrem de elaborată. Cică s-a căsătorit. Am fost la el la nuntă, l-am văzut când a zis „da” zâmbind la starea civilă (prima oară când am văzut o persoană pronunţând cuvântul „da” aşa de senin). Acum câteva zile o făcut un an de când s-a luat. Chestia e că are şi-un copil pe ţeavă, semn că tipu’ e dispus să-mi facă farsa asta cu tot tacâmu’. Io i-am zis mai de mult „coane, gata, revino-ţi, n-o mai lungi atât”, dar el tot insistă că e pe bune şi că nu face mişto de mine. E primul dintre noi care s-a căsătorit. Ceilalţi par a fi asimilat mai bine momentul, eu încă am probleme.

Totuşi, ca să nu par neam prost, particip la farsa lui., Mă prefac că-mi calculez cu atenţie momentele în care îl sun, ca să nu-l deranjez, că, na, îi om cu familie. Aşa că nu-l sun niciodată. Am făcut, totuşi, o excepţie. Când o împlinit 23 de ani, ne-am strâns toţi la o vodkă (mai puţin el, că-i om cu nevastă şi servici) şi l-am sunat să-i spunem „La Mulţi Ani”. Asta a fost cam la o lună după ziua în care chiar a făcut anii. Ne-am gândit că a trecut destul timp de atunci şi că e ok să-l sunăm. Aşteptăm acuma să apară ghioceii, ca să-l sunăm şi să-l felicităm pentru împlinirea unui an de căsătorie. Şi, evident, să-i spun să termine odată cu farsa.

E ciudat, e ciudat rău. Când fata cu care îmi petreceam cam 90% din timp când eram mic (sau doar timpu’ petrecut cu ea îl mai ţin minte? „awww, ce romantic ai fost!”) s-a măritat, am avut un şoc. Nu ne mai văzusem decât de vreo două ori, cam 20 de minute de fiecare dată, în ultimii patru ani înainte de a primi invitaţie la nunta ei. Zic c-ai noştri mereu au crezut că noi o să ne luăm cân’ o să ne facem mari. Ţeeeaaaapăăăă! Gândul că în locul tipului căruia îi va spune soţ până când moartea îi va despărţi (p”!% mea, se zice aşa şi la ortodocşi? că la nunta din primu’ paragraf n-am fost atent) puteam să fiu io, mă cam lovise nişte friguri. Ăla puteam să fiu io! În p¤¤& mea, ăla puteam să fiu io! La 20 de ani! Ba nu, aveam 21 atunci. La 21!!!