Iată o chestie interesantă: n-am avut nici o prietenă din… Braşov. Pe bune, toate posibilele mele jumătăţi au fost din alte oraşe. Halal patriotism local în ceea ce priveşte aspectul ăsta. Mno, oricum perfecţiunea e o noţiune cam desuetă. Totuşi, e cam frustrant. Nu de puţine ori romantismul situaţiei s-a dus naibii când ea remarca faptul că „asta e, deci, Biserica Neagră”, iar eu mă transformam într-un film documentar organic, începând să-i înşir toată povestea cu Sfânta Maria, Marele Incendiu, orga şi colecţia de covoare orientale. Se uita la mine şi abia apoi, cu întârziere, îmi dădeam seama că ea, de fapt, voia doar să ne sărutăm în umbra turnului cu două ceasuri care adăposteşte cel mai mare clopot din România.
Dacă vrei să te desparţi de gagică-ta şi nu ştii cum, du-o la Belvedere şi ia-o în braţe din spate când staţi lipiţi de balustradă. „Ce frumos e aici”, îţi va spune ea. Apropie-te şi şopteşte-i în ureche: „Uite, iubito, acolo sunt Şcheii, acolo e Braşovul. Ştiai că românii din Şchei n-aveau dreptul să locuiască în Braşov-cetate şi că accesul lor se făcea pe anumite porţi, cum ar fi Poarta Şchei, Poarta Ecaterina şi Poarta Târgul Cailor? Dintre toate, doar Poarta Şchei mai există şi o parte din Ecaterina. Pe ailaltă au demolat-o”. Felicitări, acum eşti din nou un om liber!
Totuşi, cred că fac progrese. Actuala m-a întrebat de ce se numeşte Mureşenilor… Mureşenilor. Să se reţină: M-A ÎNTREBAT! N-a zis „ah, ce stradă drăguţă!” şi m-am activat, începând să-i spun „da, e mişto. Mai ales că într-o casă d-aici, aia albă, a scris Andrei Mureşanu versurile imnului naţional, iar mai jos era tipografia Gazetei de Transilvania, primul ziar românesc din Transilvania. Şi asta contează, să ştii, pentru să Transilvania aparţinea coroanei maghiare.”. Nu. M-am stăpânit. Toate ancorele au fost aruncate în mare şi am răspuns doar atât: „O familie celebră a locuit aici”. Mă panicasem, în pana mea! Tipa-i genu’ cu care te vezi împreună for evăr end evăr, da’ mi-e târşă când mă gândesc că-ntr-o zi o s-ajungem pe sub Tâmpa şi-o să-ncep să-i spun toată istoria oraşului, de la Stadionul Tineretului până la Bastionul Ţesătorilor.
Blogul de sub Tâmpa 
parerea mea umila este sa povestesti tuturor istoria Brasovului,chiar si porumbeilor din Piata Sfatului.la ce pasiune pui tu in povesti si la ce mod creativ ai de a vorbi despre ce e important pt tine,pt sufletul tau…ar fi absolut pacat sa te abtii 🙂 p.s: fata ta…your meant to be…sunt sigura ca va avea doar un alt motiv in plus pt care sa te aprecieze 🙂
Miky are dreptate, modul tau orignal de a imbraca istoria este un atu important la care nu trebuie sa renunti, iar fata care ti-e sortita sigur iti va aprecia aceasta calitate! Cat despre dragoste si patriotism local, never say never. O fi ascunsa prin Turnul Alb 😉
Am zâmbit larg :). De fapt, am râs :D. Ce post fain! Si fotografiile-s interesante – atmosfera!
Miky și Ale, sunteți drăguțe. O să continui să spun povești, dar văd cum fac cu originalitatea aia, să fie și ea prezentă. Ale, dacă brașoveanca mea e pitită într-un turn de secol XV prevăzut cu 10-12 guri de foc, e cam periculoasă aventura de eliberare :)))
Nicolle, îmi pare bine că textul te-a amuzat și că ți-au plăcut fotografiile. Avem chestii nebune care se-ntâmplă pe-aici, prin Brașov 😀
Razvan, pentru iubire, merita si efortul si pericolul 😉 Si… poate ca totusi nu e chiar asa de pitita, dar trebuie sa cauti mai bine. Oricum, nici turnurile nu mai sunt ce erau odinioara, deci domnisoara va fi mai usor de gasit 🙂