Nebunie mare prin centru cu ocazia FOTE. Fâțâilă occidentală, ce să mai, că nu se mai deosebeau localnicii de turiști. Cu toate astea, ceva m-a dat gol și un tânăr mă abordează imediat cum pășeam pe Republicii dinspre Modarom. „Sunteţi de aici, din Braşov”, întreabă el. Tovarăşii mei, aerieni, o iau înainte. Zic să nu fiu arogant. „Da”, îi răspund. „A, super. Zi-mi şi mie de unde pot să iau ceva de fumat”. Mi-am băgat p”#a şi-am început să râd. El mă privea năuc, eu râdeam. „Îmi pare rău, nu-s genul”, îi zic şi mă îndepărtez de el râzând.
Chiar aşa se practică, pe bune? Când mergi în alt oraş şi n-ai de-un pai, întrebi prin centru pe prima persoana care-ţi iese-n cale unde poţi găsi ceva? E drept, ochii mei permanent injectaţi pot face lumea să creadă anumite lucruri, dar o asemenea abordare tot nu este acceptabilă.
Mi-am făcut apoi filme pe tot parcursul promenadei. Cel mai nasol se termina cu tipul înmuiat într-o baltă de sânge pe un gang sau pe o stradă lăturalnică dintr-un cartier muncitoresc. Straşnic!