Oamenii străzii

 În aprilie 2009, când am făcut joncţiunea în Piaţa Sfatului cu studenţii basarabeni pentru a protesta contra falsificării alegerilor prezidenţiale din Rep. Moldova eram convins că s-a produs redeşteptarea etică şi morală a naţiunii. Nu a trebuit mult până s-a spart bula iluziei. Decembrie 2009 – am ieşit în semn de solidaritate cu timişorenii care erau contra alianţei Ciuhandu-Geonă-Johannis etc. doar pentru a afla că ăia care strigă lângă mine împotriva „comuniştilor” din PSD îşi strâng mâna cu zâmbăreţul Vasile Kraila, nimerit şi el „întâmplător” la Modarom. Atunci m-am transformat dintr-un idealist şi entuziast într-un om foarte circumspect. Şi totuşi, am zis să ies în ianuarie 2012, căci ăsta-i momentul! Da, era momentul pentru a sigila ideea că lumea gândeşte în funcţie de cum le spune televizorul. Bătrânii ne huiduiau că de ce strigăm împotriva întregii clase politice şi nu doar contra lui Boc şi Băsescu. Cei din tineretul liberal şi social-democrat  încercau şi ei să ne convingă, prin discursuri pseudo-intelectuale, că nu e bine. Ăia cu PDL-ul voiau mai mult „anti-PSD&PNL”. Muie vouă! Am plecat acasă şi i-am lăsat să cucerească străzile, oraşul, mass-media. Noi eram câteva zeci, ei erau sute, cu interlopi mascaţi în revoluţionari drept lideri. Cu oamenii din ăştia nu te pui când eşti nepregătit şi dezorganizat, pentru că în timp ce tu ai mustrări de conştiinţă dacă să-i fuţi sau nu o cărămidă în cap, ei vor intra peste tine în casă şi-ţi vor da foc fără nici o problemă.

Acum, iată, România e din nouă în stradă. Roşia Montană uneşte şi dezbină. N-am fost în nicio seară la vreo mişcare prin centru. Nu sunt de acord cu exploatarea de la Roşia Montană (atât din cauza violului economic pe care l-ar suferi România, cât şi din cauza felaţiei ecologice). Dar vedeţi voi, în lipsa integrării Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO (care am înţeles că ar fi una din primele doleanţe ale celor din stradă), zona aceea va deveni o altă Poiană Braşov (căutaţi poze cu before and after), o altă Vamă care nu mai ce-a fost. Îi apreciez sincer pe cei care sunt acolo şi susţin cauza, dar mi-aş dori ca după victorie cât mai mulţi din ei să-şi ofere măcar un week-end la Roşia, să vadă ce au salvat şi să aibă peisajele acelea în minte atunci când cineva va dori să ridice un hotel de 5 stele din sticlă pentru o mai bună dezvoltare a turismului în zonă.