Când lucram în Săcele, în fiecare zi coboram pe o stradă lungă pentru a ajunge la birou. Case pe ambele părți, canalul Timiș curgând liniștit pe sub dalele care compuneau trotuarul. La o poartă era mereu un semn că acolo se vând cartofi, la alta se vindea vin, erau şi vreo două-trei pensiuni pe traseu, un service auto, o croitorie, un fast-food, o bancă şi o prăvălie Sergiana. Şi pisici! Multe, multe pisici. Deveniseră atracţia fiecărei dimineţi şi seri, contribuind cu lenea lor la mersul relaxat al vieţii pe str. Alexandru Lapedatu.
Gladiatorul
Blană Linsă
Mască şi Tigroaica
Zmeu
Somn-pe-Poartă
Negru Vodă
Iscoadă
Ninja
Blogul de sub Tâmpa 
Frumoase exemplare.
Da’ cuibul cu berze l-ai remarcat ?
Da, l-am văzut! Într-o zi chiar am avut privilegiul să văd o întreagă „escadrilă” de berze zburând la maxim 50 de metri deasupra mea, abia sosite în oraş. A fost un sentiment pe care nu-l mai cunoscusem până atunci.
Ai spune ca pozele sunt facute in Istanbul, doar acolo mai vezi atatea pisici, peste tot si oriunde:)
În cazul ăsta, singura diferenţă dintre „Alexandru Lapedatu” şi Istanbul e aceea că aici nu mirosea a şaorma. Zic şi eu, n-am fost în Istanbul vreodată 😀
Lipseste Sandel 😀 mi-e dor de drumul ala si de atmosfera de atunci, si de Milka cu Oreo :))
Haha, sigur am pe undeva o fotografie şi cu el! Milka cu Oreo, faină combinaţie şi mişto a mai fost, da. Ce mai învârţi?