Dumneavoastră?

Era una din serile alea aglomerate şi mă tăia o p#şare aşa de cruntă încât nu-mi permiteam aroganţa să iau următorul şaptişpe. Încercând să-mi feresc rinichii de vreun brânci care putea activa oroarea, găsesc un loc să mă aşez. Excelent! De pe scaunul de lângă, o tipă atât de elegantă încât ar trebui să fie ilegal pentru una ca ea să meargă cu şaptişpele se ridică să dea locul unei tanti. Cu riscul de a mă p#şa pe mine mă ridic să-i ofer locul meu ei. Gata cu hlizelile acolo-n spate, avea bagaje şi de asta m-am oferit. Mă p#şam prea tare pe mine ca să mă pot gândi la altceva. Şi-i zic: „uitaţi, luaţi locul meu, vă rog”. Ca să înţelegi, avea o pălărie melon crem cu o bandă vişinie (3 ani de facultate cu 80 de colege, înveţi chestii fără să vrei), un pardesiu maro şi o eşarfă multicoloră. Nu era machiată strident şi avea vreo câteva plase pe care se chinuia să nu le scape. Şi în acelaşi timp încerca să stea şi ea în picioare. „Nu, mulţumesc, că imediat cobor”, îmi răspunde. Mă aşez la loc şi îi spun: „atunci, daţi-mi măcar să vă ţin plasele, că nu pare prea confortabil”. I s-a părut o idee bună, mi-a zâmbit. Trompetele şi artificiile îmi explodau deja în cap, dar a trebui să anulez repede parada că altfel mă p#şam pe mine!

Mergem şi mergem şi mergem. Când ne apropiam de Praktiker îmi spune că aici e staţia ei. „Poftiţi”, i-am zis dându-i plasele, „o seară plăcută!”. „Mulţumesc”, zice ea, „la fel!”. Naiba, deja mă gândeam „nu-i rău coa’, şi toate astea în timp ce încercai să nu te p#şi pe tine”. Apoi ea continuă: „dar să ştiţi că nu sunt aşa de bătrână”. Cumva, când am auzit asta, mi s-a părut că p#şându-mă pe mine m-ar fi făcut să mă simt mult mai puţin penibil. Ba chiar uşurat. Am reuşit să mă reculeg din şoc şi să-i spun: „mă scuzaţi”.