eSports! De ce?

Un MOBA e mult mai complex ca jocul de șah, de aceea nu poate fi stăpânit cu memorări de mișcări – ci cu alt gen de memorări, de reacții, de jocuri anterioare. Un joc în care ai libertate maximă, dar și adversarul tău are aceeași libertate. MOBA-urile sunt jocuri complexe, în ciuda aparentei simplități.”

Un fragment din articolul  în care Dorin argumentează de ce jocurile video (sau, mă rog, anumite jocuri) sunt sporturi. Sau sporturi electronice – eSports.

Pentru un tip care menţiona în dese rânduri că prea ne luăm serios, are obiceiul de a se lua el însuşi în serios cu cele mai hazlii lucruri (you know I’m talking ‘bout those Apple hating posts). Personal, nu înţeleg nevoia de a eticheta jocurile video ca sport, fie el şi electronic. Unul dintre comentatorii acelui articol scria despre sumele colosale care se învârt în jurul competiţiilor internaţionale de e-games ca un fel de argument infailibil pentru catalogarea Dota şi LOL ca sporturi. Chiar şi Dorin făcea o comparaţie între audienţele League of Legends şi finalele NBA sau NFL. Doar că nu sunt aşa de sigur că milioanele de dolari şi spectatori sunt elemente primordiale în a numi ceva sport.

Par example, dacă-mi strâng băieţii şi ieşim la alergat mingea pe terenul denivelat al ştrandului din Noua, se cheamă că am jucat sportul numit fotbal. Chiar dacă n-am generat nici măcar un cent şi meciul nostru a fost urmărit doar de vreo câţiva clienţi ai hotelului de lângă, întrebându-se ce naiba caută nişte oameni maturi jucând fotbal pe un teren denivelat într-o zi de marţi. Dacă joci Dota sau LOL şi ce-o mai fi pe piaţă într-un mediu neorganizat, dar după aceleaşi reguli şi principii ale jocului, tot eSports îl numeşti? Mi se pare infantil să ţipi că „sportivii” în sus şi-n jos, oricât venit ar genera meciurile epice disputate de aceştia. Ce s-a întâmplat cu gamerii? Sunt mai puţini bani şi publicul mai restrâns dacă toată afacerea ar fi numită exact ceea ce este? Elanul acestei revoluţii clar nu v-a fi stăvilit de denumiri. Şi chiar mă bucur că trăim într-o epocă în care a devenit mult mai uşor să câştiga bani buni din pasiunea ta, dar n-o da în basme cu sportivi. Aici e ridicolul, nu în sume şi audienţe.

Noaptea trecută am condus o patrulă de G-uri prin foc şi pară şi i-am adus pe toţi cu bine înapoi la bază în modul simulator din War Thunder. Băi, fără set-up-uri, ci cu mouse, tastatură şi abuzând tasta C (un fel de Occulus Rift al săracilor)! Unde mi-e Virtutea Aeronautică pe care o merit?!