Animaţia de 10 minute făcută de nişte oameni de la Institul Polonez de Film e mişto prin două lucruri:
- animaţia în sine, stilul, sound design-ul, toate chiţibuşurile alea tehnice.
- povestea, cum se luptă/dansează de moarte cei doi aviatori.
N-o fi cea mai fidelă reprezentare grafică a unui duel aerian din al Doilea Război Mondial (tot e mai realist decât Red Wings), dar îţi deschide apetitul pentru cunoaştere. Şi, vai-vai-vai, ce şoc s-ar putea să aibă unii când descoperă cum doi piloţi de vânătoare paraşutaţi nu se-mpuşcau cu pistoalele până la aterizare, şi că principiul de cruţare a adversarului domina mentalitatea de luptă a aviatorilor. Mă rog, a majorităţii.
Acum, mie-mi place mult de tot Paths of Hate în special pentru simbolistică. Io zic că momentul când li se termină benzina dar ei aleg să continue lupta ca fiind cel în care deja au murit, tot ce continuă din acel punct fără întoarcere fiind menit doar să ne arate dezumanizarea în toate splendoarea ei grotescă, cum ura te face, în final, praf şi pulbere.
Dar, eu sunt un tip care a făcut vreo doi ani de litere şi acum vede simboluri şi „ce-a vrut să spună autorul” peste tot. Nuş, poate polonezii ăia de-au făcut filmul şi-au zis c-ar fi mişto ca în loc de un egal amiabil, meciul să se încheie printr-un egal cu oase rupte şi piele crăpată.
Blogul de sub Tâmpa 