Impozitul pe venitul realizat anul trecut m-a ușurat de aproape treișpe mii de lei. Și cu toate astea, CU TOATE ASTEA, în p@#a mea!, mi-a fost dat să aud că nu-s patriot, că n-am spirit civic, pentru că n-am donat ceva, măcar simbolic, pentru „Cumințenia Pământului”.
Nu m-a tras nimeni de mână ca să merg la ANAF și să le zic „voi nu mă știți, dar eu vă știu și am venit să-mi plătesc taxele”. Dar acum mă trag de mână și mă arată cu degetul toți puleții care au impresia c-au salvat onoarea României cu SMS-ul lor dat între două filme torentate. Că „hai, bă, ce ți-era să…”, că sugi p@#a, ce zici de asta? Nu îmi pasă de sculptura aia, pentru că-s un incult fără simț artistic. Poate că impozitul meu oricum a fost urcat într-unul din vagoanele din jena aia de spot și trimis tribut pe altarul onaniei naționale. Sau poate un politician deja a băgat motorină de toți banii. La ANAF nu ești întrebat când dai banii și în ce scop ai vrea să fie folosiți, maxim ce poți face este să speri că statul nu-i va fitui.
Tot ce mai lipsesc acum sunt insigne din alea de prins în piept sau pe rucsace, pe care să scrie cu pasiv-agresivitate: „Și eu am donat pentru Cumințenia Pământului”. Treaba asta ar fi utilă, pentru că m-ar ajuta să știu din start de cine să mă feresc. Ar fi ca delirurile de pe Facebook din timpul diferitelor campanii electorale, când vezi adevărata fața a unor oameni care păreau normali. Hai, că se poate să ne vedem fiecare de treaba noastră și să facem ce facem pentru noi, nu pentru a epata.
Blogul de sub Tâmpa 