Jură-te că nu ţi-era dor de nişte Braşov văzut prin ochii mei?! Atunci, poftim, uite nişte Braşov din primăvara trecută, când copacii şi blocurile înfloreau.
Doar pe mine mă exasperează diferenţierea asta în oraşul vechi şi cel nou? Mă rog, nou – care nu-i în centrul istoric, că şi prin oraşul ăsta nou îs case vechi şi poate oameni şi mai vechi. Adică, cred că cel mai mult mă exasperează că-n toate pliantele şi clipurile turistice despre Braşov vezi numai oraşul vechi. De parcă atunci când vin turiştii la noi în oraş simţim nevoia să ne cerem scuze că trebuie să treacă mai întâi prin Craiter sau Steagu’, înainte de a se selfui în Piaţa Sfatului.
Că cerul de deasupra oraşului nou zici că-i plin de capcane pentru drone. Că-i urât, că nu-i estetic, nu-i occidental, e comunist, e gri, e Braşov. Bine-aţi venit! Şi nu te judec. N-ai monumente istorice pe care să le pozezi. Ori pentru că suntem prea băieţi şi n-o ardem cu capcane turistice, ori suntem prea fraieri şi ar trebui s-o facem. Nu-i treabă uşoară asta cu moralitatea.
Ştiu, te-ai gândit că scena asta ai văzut-o şi la tine în oraş. Sau în alt oraş. Sau în fiecare oraş. Dar bat pariu c-o dai 50-50 ca să gineşti care-i portul Boston şi care-i New York. Aşa că lasă figurile. Oamenii fac locul.
Oamenii şi munţii. Mai ales munţii.
Blogul de sub Tâmpa 