M-am apucat să citesc „Preludiu la Blitzkrieg. Campania austro-germană în România – 1916” (Michael B. Barett, Editura Militară 2016) și concomitent să răsfoiesc arhiva online a Imperial War Museums.
Încă n-am terminat cartea – îs abia la partea în care Puterile Centrale își adună forțele ca să contraatace în Transilvania – și nici n-am trecut prin toate albumele foto ale arhivei. Chiar dacă-s sceptic în ceea ce privește găsirea vreunei fotografii cu intrarea trupelor române în Brașov, am găsit totuși multe fotografii care dublate de lectura cărții îmi pare mai pline de sens, nu doar niște fețe alb-negru. Iată zece dintre ele, mai toate sunt din 1917.
Într-un moment de relaxare pe frontul din Moldova, băieții s-au strâns la o cântare și revista presei.
Totuși, este mai simplu să întinzi hora mare în câmp deschis, în jurul unei viori.
În tranșeea de la Verdea (județul Vâlcea), o scrisoare de acasă e la fel de bună care orice cântec de pian sau vioară.
Doar un soldat român, probabil din Răcădău, jucându-se în linia întâi cu un pui de urs.
Când pleci la război cu băieții și-i spui că te întorci până la Crăciun, iar acum trebuie să-i explici de ce e Februarie 1917 și încă nu ești acasă.
N-am nimic informativ sau amuzant de zis despre fotografia asta. Sper doar ca atunci când Cristi (Puiu, sau Mungiu, sau ambii) va face în sfârșit un film de război să bage și scena asta.
Dacă a existat vreodată un steag de luptă care să merite o decorație din partea regelui, atunci ăsta e. Ni la el!
Soldați aparținând Regimentului 28 „Radu Negru” trăgând un pui de somn lângă cimitirul militar de pe Dealul Porcului, după istovitoarea bătălie din 16-21 august 1917. Lasă un pic imaginea asta să-ți intre în sistem.
„… transformând muzica. această artă diafană, […] într-un drog care-i împinge pe oameni dincolo de limitele rațiunii și îi umple cu atât de multă viață încât tânjesc să scape de ea.”, scriitorul german Hans Carossa, medic de front în acei ani, descriind atitudinea soldaților români față de muzică, război și viață. Sursa citatului e cartea lui Barrett.
Când nu se mau auzeau nici armele și nici muzica, însemna că era în sfârșit pace. În acel cimitir au fost îngropați 11 soldați români. Pe placă agățată de cruce scrie așa: „Den Heldentod fanden hier am 8.7. 1917 11 Rumänen”. – scria în germană pentru că cimitirul a fost amenajat de nemți. „11 soldați români au murit eroic aici pe 7 august 1917.”
Blogul de sub Tâmpa 
Veritabila și emoționanta lecție de istorie și de viața în câteva imagini care chiar spun mai multe povești decât cuvintele, uneori prea goale pentru atâta emoție.