Depinde cum vorbești, românule!

Dacă nu l-ai văzut încă, o să-l vezi acuș – video din acela alb-negru, cu muzică dramatică pe fundal și text și mai dramatic în prim-plan, despre ce înseamnă să fii român și alea-alea.

No, ia să vedem punctual care-i baiul.

Când îţi vorbesc de suveranitate, mă faci naţionalist.

• Ne-au condus turcii, austro-ungarii, a trebuit să punem rege străin la câtă nemernicie era în țara asta, francezii ne-au scos din caca în Primul Război Mondial, am mers cu nemții până la porțile Stalingradului, apoi sovieticii ne-au reeducat elitele și poporul. Am dovedit că suntem suverani doar pe șpagă, comision, eșec și, surpriză, visare, că mai suntem unii care încă sperăm ca va fi bine. Așadar după toate astea, când în sfârșit e un pic de pace și bine, simți că te cam strânge suveranitatea? Suveranitatea aia absolută pe care ți-o imaginezi este o utopie, mai ales în secolul XXI. Ultimul tip care a experimentat cu ideea asta n-a mai prins Crăciunul. Nici nevastă-sa.

Când îți vorbesc de națiune, mă faci legionar.

• Man, stai oleacă. Paranoia că ungurii vin să ne ia Ardealul, că Rușii vin să ne ia totul, că dacii sunt epicentrul conștiinței universale și multe altele – astea te fac să nu pari prea în regulă. Cunosc mulți dintr-ăștia în care crește națiunea când aud doi unguri de 80 de ani vorbind maghiară în Brașov. N-am cum să-i iau în serios nici pe ei și nici pe tine. Cei ca tine au stricat dacii pentru noi restul, cei ca tine vor să transforme istoria în ori e albă, ori e neagră.

Când îți vorbesc de unire, tu mă faci putinist?

• Man, stai the fuck oleacă! Poate am fost eu prea detașat de evenimente, dar de când unionist = putinist? Cine a creionat chestia asta, când? Sau tu vorbești despre unirea Rep. Moldova cu sovietele? Atunci, da.

Când îți vorbesc de tradiții, mă faci învechit.

• Dominișoară, nu mai face morală oamenilor care aleg să petreacă de Halloween și Sf. Valentin, și-atunci nimeni n-o să aibă nici un bai cu tine pentru că faci binge watching la emisiunile Mărioarei Murărescu. În loc să bagi o doină de jale, să te lași cuprinsă de milenarismul ăstui popor, tu alegi să postezi statusuri cretine și să apari în filmări tâmpite despre ce panseluță specială ești tu. Cheamă-ți prietenii, faceți o horă, e destul loc pentru toată lumea pe pământul ista, cum ar zice bunică-mea.

Când îți vorbesc de credință, mă faci îndoctrinat retrograd.

• Dar ce-ar fi, în morții mă-tii – Doamne iartă-mă!, să-ți vorbești doar ție despre credință? Că religia, credința, astea-s chestii intime, nu să le fluturi pe unde apuci încercând să demonstrezi că astfel ești undeva într-o dimensiune superioară. Înțeleg să-ți aperi ideile când cineva te atacă, dar în rest e vorba doar despre bun simț.

Când îți vorbesc de biserică, mă faci pupător de moaște.

• Man, stai oleacă. Vezi mai sus la colegul.

Când îți vorbesc de familie, mă faci fanatic religios.

• Din nou băgând religia în toate, futu-i de viață! Se observă după tremurul din voce că femeia aceea și-a dorit replica. Când s-au împărțit replicile, ea a zis că-și bagă piciorul în tot și pleacă acasă în sânul familiei ei tradiționale dacă nu i se dă replica asta. Toleranță, scumpă doamnă – n-aveți din asta. O familie cu doi tați sau două mame e oricând de preferat unei familii tradiționale disfuncționale. Asta n-are a face cu religia, ci cu a fi om.

Când îți vorbesc de Eminescu, Noica, Eliade, mă faci antisemit.

• Mai țineți minte ora aia de română din liceu când am făcut Luceafărul și am râs toți la cât de antisemit e colegul ăla care știa toată poezia pe de rost? Alooo, domnișoară, pe vremea lui Eminescu, Noica, Eliade, discursul antisemit era cel mai la modă lucru. A nu accepta chestia asta nu înseamnă a nega opera celor trei și a altora, că împăcarea cu istoria nu se face luând doar ce ne place și ignorând restul lucrurilor.

Când îți vorbesc de resurse, păduri și pământ, mă faci comunist.

• Fără ștou, dar lunaticii ăia pentru care 50 de ani de trecut comunism nu aprind nici un beculeț au găsit în protestele Roșia Montană un mediu bun de a pătrunde în mainstream cu fanteziile lor. Știu că majoritatea participanților nu era pe același film, dar căcănarii care cred că juma de secol sub seceră și ciocan n-avea „nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului științifc” și că știu ei mai bine cum se face – ei bine, ăia au căutat să fie în linia întâi. Ah, și nu mai țipa că noi „nu ne vindem țara!”. Hai, poate tot ce s-a întâmplat pre-1989 e prea îndepărtat în timp și d-aia ai lacune, dar anii 1990 au fost ieri.

Când îți vorbesc de normalitate, mă faci incorect politic.

• Black, brown, red, yellow, normal, we are all the same! – Normalitate e să accepți că există oameni diferiți, cea mai cea normalitate să nu te doară cine cu cine și-o trage și în ce crede, atâta vreme cât asta nu afectează sensul vieții tale. Love will set you free!

Cine ești și tu pe cine reprezinți, de mă acuzi pe mine că sunt român?

• Sunt tot un român și mă reprezint pe mine. Dar tu probabil ești prea para ca să mă crezi. Consideri că totul e o conspirație și oculta mondială ne vrea dispăruți. Măi, chestia asta denotă, după toată pledoaria ta despre istorie, suveranitate, credință, chestii, socoteli, ce părere proastă ai, de fapt, despre neamul ăsta. Tocmai tu, care te bați în piept că Ștefan, că Vlad, că Mircea au ținut piept atâtor imperii, te lauzi că am ieșit totuși cu bine din scrumul a două războie mondiale, deci după ce de atâtea ori în istorie existența noastră ca neam a fost pe muchie dar iată că acum suntem aici ca să vorbim despre asta, deci după toate astea tu crezi că o ocultă de boșorogi bogați cu prea mult timp liber vor șterge România de pe hartă.

Cum ar spune un clasic în viață pe nume Cadi, „nu da înapoi atunci când ai dreptate, dar nici n-o arde aiurea frate.” Să fie pace în lume.