Consider că poliţia ar trebui să acorde o medalie sau ceva oricui plezneşte pe cineva care foloseşte „mânca-ţi-aş pula ta!” pentru a da greutate argumentului, pentru a încerca să te convingă de ceva.
Pentru că spre deosebire de „să mor eu, dacă te mint/dacă nu-i aşa/dacă n-am făcut asta!” şi „să moară familia mea, dacă (idem)!”, unde emitentul ia asupra lui repercusiunile generate de un neadevăr, „mânca-ţi-aş pula ta, dacă […]!” îl transformă şi pe receptor într-o victimă fizică a eventualelor neconcordanţe cu realitatea.
Şi implică şi nişte traume psihice .
„Coaaaa, aia e, m-ai prins cu mâţa-n sac! Acuma, dă jos pantalonii. Stai liniştit, am şi sos din ăla de care-mi place.”
Într-o ţară majoritar anti-gay, lesbiene şi alte alea, „mânca-ţi-aş pula ta!” mi se pare suspect, mai ales că 99% din situaţiile în care cineva spune „mânca-ţi-aş pula ta, dacă nu…” sunt minciuni, exagerări, neadevăruri, deliruri.
Şi atunci, natural, mă întreb: au observat rata mare de refuzuri pentru „mânca-mi-ai pula” şi încearcă o strategie nouă?
Blogul de sub Tâmpa 