Mărăști, Mărășești, Oituz. Până și cei mai alergici oameni la istorie sunt familiari cu numele ăstea. Chiar dacă nu toată lumea cunoaște data exactă asociată cu Mărăști, Mărășești și Oituz și poate nici localizarea lor geografică, putem fi de acord că cele trei nume sunt bine înfipte în conștiința noastră națională. Dom’le, ăia bărbați curajoși și eroism și le-am arătat noi dușmanilor.
E mai bine decât nimic.
Partea întunecată a lunii când vine vorba despre România în Primul Război Mondial o reprezintă românii din Transilvania care cutreierau Europa în măcelul Marelui Război încă din 1914.
Personal, nu-mi amintesc să fi învățat mare lucru la orele de istorie despre ei. Era România făcută sub Cuza și Carol, și erau frații de pe peste munți pentru care în 1916 România a intrat în război ca să-i elibereze de sub jugul imperiului Austro-Ungar. Așa de bine a mers toată operațiunea că s-a ajuns apoi la Mărăști, Mărășești și Oituz.
Oricum, ideea e de ce nu s-a acordat atenție și românilor ardeleni care au luptat în Galiția, pe Somme, la Verdun sau în Alpi? Înțeleg că e istoria României, dar cred că și flăcăii din Ardeal meritau aceeași recunoștință ca primul tramvai electric sau ca prima fabrică de bere din România.
Contul de flickr al Arhivelor României are un album foto dedicat acelei istorii. Cu digitalizarea tot mai multor ziare și reviste de acum 100 de ani e mai ușor pentru pasionați să sape în trecutul ăla. Acțiunile de popularizare în rândul plebei sunt cele care lipsesc.
Practic, istoria românilor transilvăneni în percepția generală se rezumă la pasivitate sau, în cazurile fericite, la vreo poveste aventuroasă de trecere a munților pentru înrolarea în Armata Română.
Blogul de sub Tâmpa 