Am citit zilele astea un articol superb care abordează poziționarea fotbalului în cultura noastră.
Era o chestie pe care o aveam de mult în cap, dar niciodată nu reușeam s-o verbalizez într-un mod coerent, poate și din cauză că privesc tabloul de la 2 cm distanță.
Avem niște insule culturale fotbalistice împrăștiate prin România și mă gândesc aici la Timișoara, Ploiești, Arad, Cluj, Brașov – orașe unde suporterii au continuat alături de echipele lor favorite indiferent cât de neglorioasă era situația, cum se zice în articol, ba chiar și-au readus echipele la viață. Dar nu degeaba le zic insule.
Și chiar cred că o chestie minoră precum absența fotografiilor de demult, cu jucători în tricouri lălâi legate la gât cu șnur, face în prezent diferența între a alege să iei un bilet la vai și-amara ta de echipă locală, în locul unui pachet turistic pe Camp Nou sau Old Trafford.
Blogul de sub Tâmpa 