Niște lași

M-am convins de mult că a deveni polițist e pentru o grămadă de oameni prea puțin legat de „ce vrei să te faci când o să fii mare”, ci mai mult de siguranța jobului la stat și perspectiva unei pensionări rapide.

Când te apuci de o meserie pentru că ai și un dram de vocație în tine, intri prin uși, prin pereți, prin toți sfinții ca să te asiguri că justiția e îndeplinită și că oamenii fără ajutor sunt protejați. Când domină gândul că îndeplinirea datoriei ți-ar putea periclita beneficiile, atunci stai și aștepți ca o fată să fie topită într-un butoi la Caracal, sau aștepți râzând ca un om să le ia gâtul unor muncitori nevinovați la Onești.

E simplu apoi. Fie ești acoperit de un teanc de dosare de regulamente, fie n-ai proceduri și nouă, cetățenilor, ar trebui să ne fie milă că trageți doar 3 cartușe pe an în poligon.

Însă, când vine vorba să faceți pe smardoii, sunteți neîntrecuți și nimic nu vă stă în cale. Citeam mesajul primit de Emila Șercan de la „academicienii” Academiei de Poliție din București și mă gândeam ce micropenis trebuie să aibă ăia doi. Probabil că în lumea lor e semn de opulență să poți pune pe niște băieți să-i taie mâinile și picioarele unei femei care demască frauda și impostura unei instituții care îi pregătește pe polițiștii de mâine.

În lumea din care vin eu, Nimeni Altu’ a zis-o cel mai bine: pun pariu că n-ai dat nici un pumn, și totuși dac-ai dat, soto ai luat încă cinci inși după tine, deci toată faza e de căcat. Cam cum au făcut polițiștii ăia din București care i-au dus pe niște băieți într-un câmp și s-au pișat pe ei doar pentru că tu știi cine-s eu?!

Da, taică, știm. Știm că fără baston și uniformă, mulți dintre voi, de la șefii cei mai șefi la agentul cel mai agent, sunteți doar niște lași.

Respect maxim pentru cei care vă faceți treaba și nu vă luați meseria în batjocură.