Constantin „Bâzu” Cantacuzino, prinţul Forţelor Aeriene Regale Române, renunţă la postul călduţ din cadrul companiei de zboruri civile LARES şi pleacă voluntar pe front. Privea luptele aeriene ca un sport de la care nu putea să absenteze. Ca orice sportiv, şi-a propus să fie numărul 1. Este aviatorul român cu cel mai mare număr de victorii aeriene – 45!
Ioan Di Cesare, italianul. Îşi botezase avionul Hai, fetiţo!, după un cal de curse pe care el pariase la hipodromul din Bucureşti şi câştigase. Palmaresul său conţinea 16 victorii aeriene şi a fost ultimul pilot de vânătoare decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a care ne-a părăsit. Se întâmpla anul trecut pe 10 august.
Tudor Greceanu, deţinătorul unui palmares de 20 de victorii aeriene, ne-a lăsat un volum de memorii fascinant, apărut postum în 2000 şi reeditat în 2005 – Drumul celor puţini. După război a făcut turul gulagului românesc, a fost la un pas să evadeze din Penitenciarul Aiud şi şi-a încheiat socotelile cu viaţa având ambele picioare amputate.
Ion Milu, erou local al Braşovului şi decanul de vârstă al Aeronauticii Regale. E pe locul trei în topul aşilor României cu 40 de victorii aeriene, deţinând şi recordul celor mai multe victorii reuşite într-o singură zi – 5, pe 16 august 1943. Nu a putut savura prea mult reuşita întrucât a primit ştiri din ţară că nevasta lui, cu care era căsătorit din 1930, murise în urmă cu o lună.
Alexandru „Alecu” Şerbănescu, venit în rândurile Forţelor Aeriene Regale de la Vânătorii de Munte din Braşov, s-a impus repede ca un pilot foarte bun, obţinând 44 de victorii aeriene până la 18 august 1944, ziua când a fost doborât în luptele cu aviaţia americană. A condus cu succes operaţiunea de evadare din încercuirea sovietică după ruperea frontului de la Stalingrad în noiembrie 1942.
Blogul de sub Tâmpa 