Poate că-ntr-o seară, chiar înainte să adoarmă, măcar unul din sutele de elevi şi studenţi care habar n-au cum să se comporte în transportul în comun are o revelaţie care-l va ţine treaz toată noaptea: oare eu fac bine ce fac? Oare cum trebuie, de fapt, să te comporţi în transportul în comun?
Fii pe pace tinere, eu sunt Moş Ene al tău şi te voi ajuta să dormi la noapte. Uite chestiile de bază:
1. Rucsacul, geanta, poşeta supradimensionată, se dau mereu jos din spate sau de pe umăr şi se duc de toartă într-un bus aglomerat. Procedând astfel, nu contribui şi mai mult la aglomeraţie, bunurile din rucsac/poşetă sunt mai în siguranţă şi, cel mai important, te poţi deplasa mai uşor prin bus. Fie că vrei să-ţi validezi biletul sau cartela, fie că vrei să ajungi la Ana pe care acum în sfârşit o prinzi la înghesuială şi n-are unde să te mai evite, fie că vrei să cobori de ruşine după interacţiunea cu Ana, cărarea rucsacului de toartă este obligatorie într-un bus aglomerat.
Chestia asta e valabilă pentru învăţăceii de toate vârstele. Faptul că eşti mic nu înseamnă că te poţi strecura.
2. Când eşti în staţie şi uşile busului de deschid înaintea ta, oricât de mare este dorinţa de a sta jos, mai întâi dă-te într-o parte şi fă-le loc celor care trebuie să coboare. Baricadarea uşii striveşte vise de ambele părţi. Ale tale te a te urca mai repede şi a sta jos, ale mele de a scăpa de bitongul care voia s-o impresioneze pe Ana în timp ce-şi purta rucsacul în spate. Nu doar majoritatea învăţăceilor au problema asta, ci şi mulţi bătrâni. „Vă rog, faceţi-mi loc ca să cobor” este adesea recepţionat cu o faţă de refugiat şi textul „sunt om bătrââân”. Nu ştiu dacă asta vrea să însemne că e atât de bătrân încât nu mai are energia să facă un pas în lateral, sau dacă în curând va izbucni în plâns la realizarea că a îmbătrânit degeaba.
Aşadar, dragi copii şi studenţi, dacă vreţi să îmbătrâniţi frumos, dăde-ţi-vă naibii deoparte când lumea coboară din bus şi ţineţi-vă rucsacul în mână. Când ai scăpat de aglomeraţie pune-ţi-l înapoi în spate şi continuă-ţi aventura prin viaţă.
Blogul de sub Tâmpa 