Chestii de făcut în autoizolare

Orice persoană care afirmă că se plictiseşte stând acasă trebuie să fie din grupul celor mai anoste fiinţe din univers. N-ai cum, în secolul XXI, să pretinzi aşa ceva, când ai acces la atâtea lucruri pe care le poţi folosi în această perioadă pentru a-ţi face upgrade.

Şi chiar lucruri pe care le poţi face.

Ai mai multe kilograme decât ar fi normal sau ţi-e târşă că sedentarismul izolării o să te hăcuiască mai repede decât COVID-ul? Bagă o oră pe zi de exerciţii fizice. Acum chiar n-ai nici o scuză. Nu, nici absenţa unor aparate specifice nu se pune. E plin internetul cu exemple de seturi pe care le poţi face doar tu cu corpul tău. Eu din decembrie fac kinetoterapie, pentru că mi-a rupt jumătate de tendon ahilian, şi mergeam la şedinţe de două ori pe săptămână, câte două ore fiecare. Acum fac zilnic câte o oră de exerciţii în dormitor. La început ţi se poate părea dificil, că ai vrea să mai verifici telefonul, să schimbi piesa de workout, să orice numai să nu te ţii de ce trebuie să faci timp de 60 de minute. Asumă-ţi asta şi ca un exerciţiu psihic, nu doar fizic. Autocontrol, body and mind, Bruce Lee-isme din astea. Când toată nebunia asta va trece, n-o să fii o legumă fizică şi un titirez mental care sare de la una la alta pentru că nu se poate concentra pentru suficient timp.

Ai la dispoziţie atâtea platforme de streaming, legale şi ilegale, aşa că încearcă să ieşi un pic mai educat din perioada asta. Sau revezi chestii mai vechi din propria colecţie, observă cum ţi se par acum anumite scene, teme, idei, personaje, comparativ cu nu ştiu câţi ani în urmă. Dacă e să vezi ceva ce nu vei simţi că te-a făcut de timp, atunci serialul „From the Earth to the Moon” produs de Tom Hanks pentru HBO este acel ceva. Oricât de tentant ar fi să faci binge pe filme despre apocalipsă, merge la fix filmul ăla despre depăşit propria condiţie, despre cum umanitatea a ajuns pe Lună, PE LUNĂ, BĂ!, folosind computere care nici măcar nu se apropie de spec-urile telefonului tău, smartphone sau nu.

Citeşte! Şi nu mă refer aici la ştiri morbide pe bandă rulantă, sau la conspiraţii care te mângâie gentil pe căpşor şi-ţi spun să stai chill că totul va trece după ce oculta, „ei”, îşi satisfac interesele cu „virusul creat”.

Bagă în tine literatură, dezvoltare personală, biografii, autobiografii, cărţi de bucate, naiba, învaţă să fii tu cu tine într-o altă lume. Chiar ajută, altfel chestiile astea numite cărţi n-ar fi rezistat atâtea mii de ani. Dacă n-ai mai făcut de mult asta, ia-o uşor. Bagă 5-10 pagini pe seară, ca să nu te ia greaţă şi să faci scurt. Şi nu te panica, sunt şi destui autori români care pot scrie în aşa fel încât să nu te simţi păcălit. Vezi cum îţi pică Lavinia Branişte sau Mălaicu-Hondrari sau Adrian Vociu sau Goran Mrakic. Sau, dacă vrei ceva internaţional, nu SF, ci real, dar nu prea real, şi istoric şi cu nişte mister, dar nu telenovelistic, atunci vezi că are un spaniol, Carlos Ruiz Zafon, o serie faină tare. Meşterul ăsta şi-a început cariera cu volume pentru copii/adolescenţi, aşa că aruncă un ochi pe-acolo şi pentru junior, dacă eşti părinte şi ai ajuns cumva să citeşte asta, sau dacă eşti junior şi umbli brambura pe net.

Dacă ai anxietăţi şi panici, ajută mult să scrii. Nu, jurnalul nu o chestie de fătălăi. Nici nu trebuie să-i spui aşa, dacă tot nu reuşeşti să te împaci cu numele. Îi poţi spune simplu caietul meu sau agenda sau tableta sau ce-o fi. Am încercat să scriu pe digital, dar m-a deraiat opţiunea de a da delete, şi parcă tot procesul mă frânează. Scrisul pe foaie e mai crud, nu prea lasă loc de înflorituri. Tai ce ai greşit sau ţi se pare formulat incorect şi bagi mai departe fără pauze lungi. Dar ăsta-s eu, tu vezi cum te simţi mai ok, important e să scrii.

Şi scrie fără să te gândeşti că hehe, ce tare, poate o să public cândva asta, şi deopotrivă fără teama că vai, dacă vede cineva. E ok să pui pe foaie lucruri care te jenează sau te sperie să le zici cu voce tare şi-s doar în capul tău. În asta constă tot procesul, să te degrevezi de demoni, de frici, de angoase, să analizezi, să te contrazici, să te vezi pe tine, să fii om. Asta nu înlocuieşte sfaturile şi ajutorul pe care ţi le pot da un specialist, în caz că situaţia ta e mai nefericită.

Dacă aş fi gătit şi dacă stăteam la curte, mai băgam vreo două paragrafe. Dar sigur au scris alţii. Eşti pe net, caută şi vei găsi.